Cetatea din Praga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cetatea din Praga
Hradschin Prag.jpg
Clădire
Stil arhitectural baroc și manierism
Oraș Prague 1[*], Hradčany[*]
Țară Cehia
Adresă 119 08 Praga 1,
Republica Cehă
Actualii beneficiari Miloš Zeman, președintele Republicii Cehe, și Prima Doamnă a Republicii Cehe
Coordonate 50°05′21″N 14°23′44″E / 50.08917°N 14.39556°E / 50.08917; 14.39556
Construcție
Începută  870; 1146 ani în urmă (870)
Terminată  1929; 87 ani în urmă (1929)
Echipa de design
Arhitect Matthias de Arras și Peter Parler
Site web
www.hrad.cz

Cetatea din Praga (în cehă Pražský hrad, în germană Prager Burg) este un complex fortificat de clădiri din Praga (Republica Cehă), ce datează din secolul al IX-lea. Castelul a fost un sediu al puterii, aici aflându-se reședința regilor Boemiei, împăraților Sfântul Imperiu Roman și președinților Cehoslovaciei, iar în prezent se află reședința oficială a președintelui Republicii Cehe. Bijuteriile Coroanei Boemiei sunt păstrate într-o cameră ascunsă din interiorul cetății.

Ansamblul cetății este alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curți interioare ș.a.m.d., toate grupate în jurul Catedralei Sf. Vitus, fosta necropolă regală și imperială.

Potrivit Guinness Book of Records, Cetatea din Praga este cea mai vastă incintă fortificată veche din lume,[1] ocupând o suprafață de aproape 70.000 m2, cu o lungime de aproximativ 570 de metri și o lățime medie de aproximativ 130 de metri.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cetatea Praga în 1607
Cetatea Praga în 1870
Sala Vladislav

Istoria cetății din Praga începe în anul 870, odată cu construcția primei clădiri cu pereți, Biserica Sfintei Fecioare Maria. Bazilica Sf. Gheorghe și Bazilica Sf. Vitus au fost fondate sub domnia ducelui Vratislau al Boemiei și al fiului său, Sfântul Venceslau, în prima jumătate a secolului al X-lea.

Prima mănăstire din Boemia a fost construită în incinta cetății, lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici în cursul secolului al XII-lea. În secolul al XIV-lea, sub domnia lui Carol al IV-lea, palatul regal a fost reconstruit în stil gotic și fortificațiile cetății au fost întărite. În locul rotondei și a bazilicii Sf. Vitus a început construirea unei biserici monumentale în stil gotic, care a fost finalizată aproape șase secole mai târziu.

În timpul Războaielor Husite și a deceniilor ce au urmat nu s-a locuit în cetate. În anul 1485, regele Ladislau al II-lea Jagello a început să reconstruiască castelul. Palatului Regal i-a fost adăugată masiva Sală Vladislav (construită de Benedikt Rejt). Noi turnuri de apărare au fost construite, de asemenea, pe partea de nord a castelului.

Un incendiu devastator din 1541 a distrus o mare parte a castelului. Sub domnia Habsburgilor au fost adăugate clădiri noi în stil renascentist. Împăratul Ferdinand I a construit Palatul Belvedere ca un palat de vară pentru soția lui, Anne. Rudolf al II-lea a folosit Castelul Praga ca reședință imperială principală. El a ctitorit aripa de nord a palatului, cu Sala spaniolă, în care au fost expuse colecții prețioase de artă.

Cea de-a doua defenestrație de la Praga din 1618 a dat naștere Revoltei Boeme. În timpul războaielor ulterioare, castelul a fost deteriorat și dărăpănat. Multe lucrări din colecția lui Rudolf al II-lea au fost furate de suedezi în anul 1648, în timpul Bătăliei de la Praga (1648), care a reprezentat actul final al Războiului de Treizeci de Ani.

Ultima reconstrucție majoră a castelului a fost realizată de către împărăteasa Maria Terezia în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După abdicarea sa din 1848 și urcarea pe tron a nepotului său, Franz Joseph, fostul împărat Ferdinand I și-a stabilit reședința în Castelul din Praga.

În 1918, castelul a devenit reședința oficială a președintelui noii Republici Cehoslovace, Tomáš Garrigue Masaryk. Noul Palat Regal și grădinile au fost renovate de către arhitectul sloven Jože Plečnik. În această perioadă, Catedrala Sf. Vitus a fost finalizată (pe 28 septembrie 1929). Lucrările de renovare au continuat în 1936, fiind coordonate de Pavel Janák, succesorul lui Plečnik.

La 15 martie 1939, la scurt timp după ce regimul nazist l-a forțat pe fostul președinte cehoslovac Emil Hácha (care a suferit un atac de cord în timpul negocierilor) să-și cedeze țara celui de-al Treilea Reich, Adolf Hitler a petrecut o noapte în Castelul din Praga, „supraveghind cu mândrie noua sa posesiune”.[2] În perioada ocupației naziste a Cehoslovaciei din cel de-al Doilea Război Mondial, Cetatea din Praga a devenit reședința principală a lui Reinhard Heydrich, „Protectorul Reich-ului German pentru Boemia și Moravia”. S-a spus că el și-a așezat pe cap coroana Boemiei; vechile legende susțin că unui uzurpator care își va pune coroana pe cap îi este sortit să moară în mai puțin de un an.[3] La mai puțin de un an după ce a preluat puterea, pe 27 mai 1942, Heydrich a fost atacat de soldați cehi și slovaci antrenați de britanici pe drumul său spre castel și a murit din cauza rănilor (care s-au infectat) o săptămână mai târziu.[4]

După cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Schimbarea gărzilor

După eliberarea Cehoslovaciei, Castelul a găzduit birourile guvernului comunist cehoslovac. În timpul Revoluției de Catifea, Alexander Dubček, conducător al Partidului Comunist Cehoslovac în timpul Primăverii de la Praga, a apărut într-un balcon cu vedere la Piața Venceslau pentru a auzi mulțimea de protestatari scandând „Dubček la Castel!”, împingându-l să se deplaseze la castel pentru a prelua postul de președinte al țării. El a îmbrățișat mulțimea ca un simbol al libertății democratice.

Perioada postcomunistă și după destrămarea Cehoslovaciei[modificare | modificare sursă]

După separarea Cehoslovaciei în Republica Cehă și Slovacia, castelul a devenit reședința președintelui noii Republici Cehe. Similar cu ceea ce a făcut Masaryk cu Plečnik, președintele Václav Havel i-a comandat arhitectului Bořek Šípek să realizeze lucrările necesare de restaurare și de modernizare a castelului din Praga, modificând în special aspectul galeriei de picturi a castelului.

Stiluri arhitecturale ale Cetății din Praga[modificare | modificare sursă]

Absida altarului catedralei (1344-1349)

Clădirile din cetate reprezintă aproape fiecare stil arhitectural din ultimul mileniu. Cetatea Pragăi include Catedrala Sf. Vitus (în stil gotic), Bazilica Sf. Gheorghe (în stil romanic), o mănăstire și mai multe palate, grădini și turnuri de apărare. Majoritatea spațiilor interioare ale castelului sunt deschise turiștilor. În prezent, castelul adăpostește mai multe muzee, inclusiv colecția Galeriei Naționale de artă barocă și manieristă, o expoziție de istorie cehă, Muzeul jucăriilor și o galerie de imagini vechi ale Castelulului din Praga, bazată pe colecția împăratului Rudolf al II-lea. Festivalul de vară dedicat lui Shakespeare are loc cu regularitate în curtea interioară a Palatului Pârcălabului.

În interiorul curții a treia se găsește Statuia Sf. Gheorghe, realizată în anul 1373 de către doi meșteri din Cluj, la comanda împăratului Carol al IV-lea. Monumentul este prima statuie ecvestră de for public realizată din bronz în perioada medievală.

Cartierul din jurul Cetății Pragăi este denumit Hradčany.

Biserici[modificare | modificare sursă]

Bijuteriile Coroanei Boemiei sunt unele dintre cele mai vechi din Europa (pe locul 4 ca vechime)
  • Katedrála svatého Víta, Václava a Vojtěcha (Catedrala Sf. Vitus)
  • Bazilika svatého Jiří (Bazilica Sf. Gheorghe) și Klášter svatého Jiří (Mănăstirea Sf. Gheorghe), este cea mai veche clădire bisericească ce a supraviețuit în Cetatea Pragăi.
  • Chrám Všech svatých (Biserica Tuturor Sfinților)
  • Kaple svatého Kříže (Capela Sf. Cruce)

Palate[modificare | modificare sursă]

Săli[modificare | modificare sursă]

Alte clădiri[modificare | modificare sursă]

  • Daliborka (Turnul Dalibor)
  • Prašná věž or Mihulka (Turnul Pulberăriei sau Mihulka)
  • Zlatá ulička (Strada de aur)
  • Purkrabství (Casa pârcălabului)
  • Míčovna (Sala de joc cu mingea)
  • Jízdárna Pražského hradu (Școala de Călărie)
  • Staré proboštství (Vechea reședință a rectorului)
  • Mockerovy domy (Noua reședință a rectorului)

Grădini[modificare | modificare sursă]

Svatováclavská vinice (Via Sf. Venceslau) pe latura de est
  • Královská zahrada (Grădina Regală)
  • Zahrada Na terase Jízdárny (Grădina cu terasă a Școlii de călărie)
  • Zahrada Na Baště (Grădina de pe bastion)
  • Jižní zahrady (Grădinile de sud)
    • Rajská zahrada (Grădina paradisului)
    • Zahrada Na Valech (Grădina de pe metereze)
    • Hartigovská zahrada (Grădina Hartig)
  • Jelení příkop (Șanțul cerbului)

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Cetatea Pragăi este locul unde are loc acțiunea nivelului doi al jocului video Indiana Jones and the Emperor's Tomb.

El este menționat, de asemenea, în jocul video Assassin's Creed IV Black Flag ca un fișier ascuns găsit într-un computer spart de hackeri la Abstergo Entertainment.

Cetatea din Praga și, în prim plan, Podul Carol peste Vltava văzute din Orașul Vechi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Guinness Book of Records entry on Pražský hrad
  2. ^ Klaus Fischer, Nazi Germany: A New History (New York: Continuum, 1995), p. 433.
  3. ^ Mirna Solic, The gate open to the Bohemian crown jewels at Radio Prague.
  4. ^ Gerald Reitlinger, The SS: Alibi of a Nation, 1922-1945 (New York: Da Capo Press, 1989), p. 215.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Fischer, Klaus. Nazi Germany: A New History. New York: Continuum, 1995.
  • Reitlinger, Gerald. The SS: Alibi of a Nation, 1922-1945. New York: Da Capo Press, 1989.
  • Johanna von Herzogenberg: Prag. Ein Führer. Prestel Verlag München, 375 Seiten, mit einem Register, einem Stadtplan und einem Übersichtsplan der Prager Burg, gezeichnet von Alfred Beron, München 1966
  • Klára Benešovská u. a.: The story of Prague Castle. Prague Castle Administration, Prague 2003, ISBN 80-86161-73-0. Englische Ausgabe des tschechischen Begleitbuches zur Dauerausstellung über die Geschichte der Prager Burg im Alten Königspalast.
  • Jan Morávek: Kurzer Führer durch die Prager Burg. Wirtschaftsverwaltung der Prager Burg, 1932
  • Jan Morávek: Die Prager Burg. Führer durch die Prager Burg; aus der Geschichte der Burg. Verlag „Orbis“, Prag 1929
  • Umělecké památky Prahy 4. Pražský hrad a Hradčany. Praha 2000, ISBN 80-200-0832-2.
  • Franz Weller: Die kaiserlichen Burgen und Schlösser in Wort und Bild Aufgrund von Quellenwerken dargestellt Hofburg zu Wien über Augarten, Belvedere, Prater …Gödöllő, Ischl …bis über Miramar sind alle kaiserlichen Schlösser erklärt dagelegt. k.k. Hof-Buchdruckerei, Wien (1880), ISBN 0-00-322171-7.
  • Jaroslav Schaller: Beschreibung der königlichen Haupt und Residenzstadt Prag sammt allen darinn befindlichen sehenswürdigen Merkwürdigkeiten. : Die Stadt Hradschin, oder das IV. Hauptviertel der Stadt Prag. Prag : Geržabeck, 1794
  • Ivana Boháčová: Pražský hrad v období velkomoravském. (Die Prager Burg in Großmährischer Zeit). In: Richard Marsina / Alexander Ruttkay (Hrsg.): Svätopluk 894-1994. Nitra 1997, S. 33–40.
  • Ivana Boháčová: Zum Befestigungssystem der Přemyslidenburgen (am Beispiel der archäologischen Untersuchungen in der Prager Burg und in Stará Boleslav). In: Joachim Henning / Alexander T. Ruttkay (Hrsg.): Frühmittelalterlicher Burgenbau in Mittel- und Osteuropa. Tagung Nitra 7.–10. Oktober 1996. Bonn 1998, S. 37–47.
  • Ivana Boháčová: Das archäologische Areal auf dem III. Hof der Prager Burg und seine Bedeutung für die Erforschung der Chronologie Mittelböhmens im frühen Mittelalter. (Archeologický areál III. nádvoří Pražského hradu a jeho význam v kontextu studia chronologie středních Čech.) In: Luděk Galuška / Pavel Kouřil / Zdeněk Měřínský (Hrsg.): Velká Morava mezi východem a západem. Großmähren zwischen West und Ost. Sborník příspěvků z mezinárodní vědecké konference Uherské Hradiště, Staré Město 28. September–1. Oktober 1999. Spisy archeologického ústavu AV ČR Brno 17. Brno 2001. S. 69–75.
  • Castrum Pragense 1. Praha 1988.
  • Castrum Pragense 2. Praha 1999.
  • Tomáš Durdík / Petr Chotěbor: Zur Gestalt des romanischen Palas der Prager Burg. In: Schloß Tirol. Saalbauten und Burgen des 12. Jahrhunderts in Mitteleuropa. Forschungen zu Burgen und Schlössern 4. München, Berlin 1998. S. 197–204.
  • Jan Frolík: Prague Castle – 70 Years of Archaeological Excavations. In: Čeněk Staňa / Lumír Poláček (Hrsg.): Frühmittelalterliche Machtzentren in Mitteleuropa. Mehrjährige Grabungen und ihre Auswertung. Symposion Mikulčice 5.-9. September 1994. Internationale Tagungen in Mikulčice 3. Spisy Arch. Ústavu AV ČR Brno 6. Brno 1996. S. 159–166.
  • Jan Frolík: Nejstarší církevní architektura na Pražském hradě – současný stav poznání. (Zur ältesten Kirchenarchitektur auf der Prager Burg – gegenwärtiger Erkenntnisstand.) In: Luděk Galuška / Pavel Kouřil / Zdeněk Měřinský (Hrsg.): Velká Morava mezi východem a západem. Großmähren zwischen West und Ost. Sborník příspěvků z mezinárodní vědecké konference Uherské Hradiště, Staré Město 28. September-1. Oktober 1999. Spisy archeologického ústavu AV ČR Brno 17. Brno 2001. S. 107–113.
  • Jan Frolík / Milena Bravermanová, Die Prager Burg. In: Alfried Wieczorek / Hans-Martin Hinz (Hrsg.): Europas Mitte um 1000. Bd. 1. Stuttgart 2000, S. 376–378.
  • Frolík, J. / Maříková-Kubková, J. / Růžičková, E. / Zeman, A.: Nejstarší sakrální architektura Pražského hradu. Výpověď archeologických pramenů. (Die ältesten Kirchenbauten der Prager Burg aufgrund der archäologischen Quellen.) Castrum Pragense 3. Praha 2000.
  • Jan Frolík / Zdeněk Smetánka: Archeologie na Pražském hradě. Praha, Litomyšl 1997.
  • F. Kašička: Staré purkrabství Pražského hradu – výsledky poslední stavebně historické analýzy. (Der Alte Burggrafenpalast in der Prager Burg – Ergebnisse der letzten bauhistorischen Analyse.) Archaeologia historica 14, 1989, S. 203–212.
  • F. Kašička: Ze starší historie Ústavu šlechtičen na Pražském hradě. (Aus der älteren Geschichte des Instituts der Edelfrauen auf der Prager Burg.) Archaeologia historica 22, 1997, S. 129–144.
  • Dobroslav Líbal: Stavební vývoj Starého paláce Pražského hradu do husitských válek do úrovně Vladislavského sálu. (Bauentwicklung des Alten Palastes der Prager Burg bis zu den Husittenkriegen und bis zum Niveau des Wladislawschen Saales.) Castellologica bohemica 7, 2000, S. 61–74.
  • Mediaevalia Archaeologica 3 (Praha 2001).
  • Jiří Sláma: Hrob K1 na Pražském hradě. (Das Grab K1 auf der Prager Burg.) Studia Mediaevalia Pragensia 4. Praha 1999. S. 117–122.
  • K. Tomková: Noch einmal zu den Anfängen der Prager Burg. (Ještě jednou k pocátkům Pražského hradu). In: Kubková, J. / Klápště, J. / Ježek, M. / Meduna, P. et al. (Hrsg.), Život v archeologii středověku. (Das Leben in der Archäologie des Mittelalters). Festschrift M. Richter und Z. Smetánka. Praha 1997, S. 630–638.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cetatea din Praga

Coordonate: 50°05.385′N 14°23.904′E / 50.089750°N 14.398400°E / 50.089750; 14.398400