Cetatea București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Cetatea București
Activă1888
Țară România
RamurăLucrări permanente de fortificații
TipStrategic
RolAsigurarea unei linii defensive puternice pentru apărarea orașului București
București
PoreclăF.N.G.
MisiuniPrimul Război Mondial

Cetatea București a fost o lucrare de fortificații permanente construită între 1884-1900, având ca scop realizarea unei linii defensive puternice pentru apărarea capitalei României, orașul București, în cazul unei agresiuni externe.

Construcție[modificare | modificare sursă]

În anul 1882 guvernul României a adoptat Planul de amenajare genistică a țării elaborat de Statul Major General, care prevedea delimitarea a 5 regiuni în care urmau să fie executate lucrări complexe de amenajare genistică. Planul prevedea ca lucrările să fie realizate în mai multe etape: mai întâi „Cetatea București”, apoi un „cap de pod” pe Siret în zona Mărășești și un „cap de pod” la Cernavodă, urmate de fronturile și bateriile din zonele Galați și Constanța. Pe baza acestui plan au fost realizate și lucrările genistice ale Cetății București.[1]

Cetatea București consta dintr-un sistem de 17 forturi dispuse circular, la o distanță de circa 20 de kilometri de centrul orașului București. Forturile erau prevăzute cu baterii de artilerie de cetate. Un număr de 18 baterii intermediare, împărțite în 3 sectoare, erau dispuse între forturi.[2]:pp 60-61

Utilizarea în luptă[modificare | modificare sursă]

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Matrici de securitate/apărare ale României 1878-1918, [1], accesat la 01.08.2013
  2. ^ Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Valeriu-Florin Dumitrescu, Alexandru Oșca, Andrei Nicolescu, Șefii Statului Major General Român (1859 – 2000), Fundația „General Ștefan Gușă”, Editura Europa Nova, București, 2001

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Andrei Ionel, Centura de fortificații a Cetății București, [2], accesat la 01.08.2013
  • Matrici de securitate/apărare ale României 1878-1918, [3], accesat la 01.08.2013
  • Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Valeriu-Florin Dumitrescu, Alexandru Oșca, Andrei Nicolescu, Șefii Statului Major General Român (1859 – 2000), Fundația „General Ștefan Gușă”, Editura Europa Nova, București, 2001

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Ministerul Apărării Naționale, site-ul oficial, [4]
  • Statul Major General, site-ul oficial, [5]