Celulă glială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Celulele gliale mai poartă și denumirea de celule nevroglice sau nevroglie[1] și au rolul de susținere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron care nu este. Din punct de vedere al numărului, celulele gliale se găsesc în organismul uman în raport de 10/1 față de neuroni. Sunt celule care se divid intens, nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, rol fagocitar(microglia), în sinteza tecii de mielină, în sinteza de ARN și a altor substanțe pe care le cedează neuronului, secretie de neurotransmitatori, factori de crestere si citokine. De asemenea, au rol in supravietuire, functionare , regenerare neuronala si sinaptogeneza. Secreta cel putin 20 de neurotransmitatori, formeaza bariera hematoencefalica, rol fagocitar, in metabolismul fierului deoarece contin proteine de stocare a fierului, transferina si feritina, au rol in reglarea ph cerebral deoarece contin cea mai mare cantitate de anhidraza carbonica din creier, mentin excitabilitatea neuronala. Izoleza neuronii unul de celalat,distrug agentii patogeni si neuronii morti.

La mamiferele superioare, numărul nevrogliilor depășește de 10 ori numărul neuronilor. Forma și dimensiunele corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca număr. Pe criterii embriologice, structurale si functionale, celulele gliale se impart in Microglii si Macroglii.

Tipuri de celule gliale[modificare | modificare sursă]

În sistemul nervos central:

În sistemul nervos periferic:

Microglia[modificare | modificare sursă]


Celule migratoare, ce deriva din mezoderm. Dimensiuni mici si forma stelata, cu prelungiri ramificate. Se gasesc mai ales la nivelul substantei cenusii, in vecinatatea vaselor de sange. Microgliile alcatuiesc sistemul reticuloendotelial al sistemului nervos, avand functie de macrofage. In leziunile neuronale, microgliile prolifereaza rapid si fagociteaza reziduurile. In urma acestui proces, prelungirile lor se estompeaza si microgliile devin sferice, transformandu-se in corpi granulosi ce vor fi preluati de vasele de sange invecinate.

Macrogliile[modificare | modificare sursă]


Celule gliale derivate din spongioblaste (celule ectodermale).

Topografic se clasifica in:

  • Nevroglii centrale, situate in SNC
  • Nevroglii periferice, situate in SNP

Macrogliile centrale sunt reprezentate de:

  • Astrocitele sunt celule mici, cu multe prelungiri, care alcatuie o unitate functionala cu neuronul. Ele se alatura corpului neuronal, imbraca plasmalema si prelungirile scurte ale acestuia, in acelasi timp izoland sinapsele. Prezinta o serie de prelungiri mici, si o prelungire mai voluminoasa numita Podocit, care se ancoreaza de capilarele sanguine din tesutul nervos, participand la formarea barierei hemato-encefalica si hemato LCR. Formeaza canale de comunicare simbiotica intre neuron si vasele de sange. Prelungirile astrocitelor intervin in formarea Membranei Limitante Externe de la nivelul ventriculilor cerebrali si a canalului ependimar, precum si la formarea Membranei Limitante Interne de pe suprafata nevraxului alaturi de prelungirile celulelor ependimare.
  • Nevrogliile de tip ependimar sunt celule gliale modificate de mai multe tipuri in functie de rol:

- Nevrogliile ependimare cu microvili captusesc sistemul ventricular;

- Tanicitele alcatuiesc un sistem de transport care vehiculeaza neurohormoni si factori eliberatori de la Hipotalamus la sange si LCR;

- Nevrogliile ependimare secretoare apartin organului subcomisural.

  • Oligodendrogliile asigura mielinizarea la nivelul sistemului nervos central. Echivalentele celulelor Schwann ale Sistemului Nervos Periferic, un oligodendrocit secreta mielina pentru 6-12 prelungiri neurale. Oligodendrogliile pot fagocita mielina.



In ansamblu, celulele gliale au urmatoarele particularitati functionale:

  • au capacitate de diviziune (spre deosebire de neuroni). Glioblastele se divid si inlocuiesc neuronii distrusi, formand o cicatrice gliala. Aceasta capacitate poate degenera spre formarea de tumori benigne sai maligne;
  • rol de sustinere;
  • rol protector;
  • formeaza sinapse electrice (jonctiuni de tip GAP);
  • rol metabolic
  • conroleaza mediul electrolitic al neuronilor
  • rol de izolator electric prin teaca de mielina
  • controleaza activitatea sinaptica prin reciclarea unor neurotransmitatori (glutamat, GABA) si continutul lor mare de colinesteraza nespecifica;
  • asigura ghidarea cresterii neuritice si de regenerare a fibrelor nervoase dupa leziuni.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Anatomia Sistemului Nervos Central, Prof. Dr. Cezar Niculescu

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Manolache Viorica, Zărnescu Otilia , Citologie histologie animală (Lucrări practice), București, 1993.

Legături externe[modificare | modificare sursă]