Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica Sfinții Arhangheli

Catedrala greco-catolică Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, din municipiul Satu Mare, este una din cele mai reprezentative clădiri ecleziastice ale orașului, fiind declarată monument istoric (cod LMI SM-II-m-B-05202).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pe locul inițial unde a fost ridicat lăcașul de cult se afla o biserică construită între anii 1799-1803, în stil baroc. În data de 9 octombrie 1926, sub președinția dr. Ilie C. Barbul, prefectul județului, a fost înființată Asociația Româncelor Sătmărene, cu scop religios, filantropic și național, președintă fiind aleasă doamna Lucreția Eugenia Barbul. Până în anul 1932, când au început lucrările de construcție ale catedralei, doamnele din asociație au strâns suma de 3,5 milioane lei în folosul clădirii catedralei.[1] În anul 1932 încep lucrările de demolare a vechii biserici, după ce, în data de 14 iunie s-a săvârșit ultima liturghie, iar Sfintele Taine s-au dus în procesiune la Biserica romano-catolică Calvaria, unde românii greco-catolici au ținut slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale.[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreaga clădire este dominată de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la vârful crucii de 40 m. Razele de lumină pătrund prin arcadele largi ale tamburului cupolei și se resfrând în interiorul acesteia creând o lumină difuză. Coloanele exterioare au capitelurile sculptate iar placajul soclului este realizat sub forma unui brâu decorativ.[3] Edificiul este înscris în lista națională a monumentelor istorice.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maria A. Demian, Asociația Româncelor Sătmărene, în "AFIRMAREA editată de ASTRA despărțământul Satu Mare" an III, nr. 1-2, ian.-febr. 1938, p. 9.
  2. ^ Daniela Bălu, Szocs Peter Levente, Terdik Szilveszter, Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2008.
  3. ^ Ibidem.