Casa lui Reginar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Casa lui Reginar (sau Reginarizii) ulterior cunoscută drept Casa de Brabant a fost o familie nobiliară din Lotharingia în secolele dominate de Dinastia Carolingiană și Dinastia Ottoniană. A fost prima dinastie care a domnit în Comitatul Hainaut și care a dat, de asemenea, doi duci de Lorena.

Ca urmare a morții împăratului Carol cel Gras, Reginarizii s-au aflat în luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia.[1] Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de unirea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu cele ale Carolingienilor din Francia Răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor.[2]

În 958 lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz care aparținea unei familii oponente Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold.[3]

Reginarizii l-au susținut pe regele Lothar al Franței împotriva împăratului Otto al II-lea, însă ei au încheiat un acord cu cel din urmă în 978.[4] Cu toate acestea, ei nu au mai fost o familie unită până la sfârșitul secolului al X-lea.[5] Descendenții lor din comitatele de Mons și Louvain au continuat spiritul opoziției față de rege.[6] Casa lui Reginar a dat Angliei și o regină consoartă: Adeliza de Leuven care s-a căsătorit cu regele Henric I al Angliei.

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Timothy Reuter: Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reuter, p. 135.
  2. ^ Reuter, p. 168.
  3. ^ Reuter, p. 159.
  4. ^ Reuter, p. 176.
  5. ^ Reuter, p. 192.
  6. ^ Reuter, p. 201.