Casa Cernoievici

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Casa Cernoievici

Biserica Mizericordienilor, în perioada interbelică, în vecinătatea căreia se afla Casa Cernoievici
Clădire
OrașTimișoara  Modificați la Wikidata
Țară România Modificați la Wikidata
Adresăintersecția străzilor Coriolan Brediceanu și Sfântul Ioan
Coordonate45°45′22″N 21°13′29″E / 45.755986111111°N 21.2246°E ({{PAGENAME}})
Construcție
Începutăsecolul al XIX-lea
Demolată1945
Număr etaje2
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Casa Cernoievici (în maghiară Csernojevics, în germană Tschernojewitsch[1]) a fost o clădire din Timișoara, situată lângă Biserica Mizericordienilor, la zona intersecției actualelor străzi Coriolan Brediceanu și Sfântul Ioan.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Clădirea a fost construită la începutul secolului al XIX-lea pe un teren unde inițial era prevăzută extinderea Spitalul Mizericordienilor, extindere care nu a mai avut loc din cauza faptului că această construcție, fiind în vecinătatea Bastionului Eugeniu, ar fi putut afecta fortificația Cetății, după cum remarca inginerul provincial Steinlein, la 20 iulie 1768: „Deoarece noua extensie ridică încă probleme în ceea ce privește fortificația, trebuie să se aștepte decizia cu privire la modul în care acesta ar putea fi realizată fără a afecta lucrările (fortificației), de către Prodirectorio”.

Șantierul a fost închis definitiv în 1808, din ordinul Comandamentului General și predat administratorului poștal superior, Stieberth. Acesta a construit aici o casă, care mai târziu a trecut la administratorul poștal Abraham Dusy și, în cele din urmă, în 1826, printr-o licitație publică, la avocatul Michael Georgevits.[2]

Pe 28 martie 1888 este menționat un incendiu care a mistuit palatul baronului Fedor Nikolics, și care, din cauza vântului puternic, s-a extins la mai multe case din împrejurimi, printre care și la Casa Cernoievici, fiind în pericol și spitalul.[3][4]

Au ars 85 de case si 130 de anexe.[5]

La începutul secolului al XX-lea, în clădire își avea atelierul pictorul József Ferenczy.[6]

În 1908, în monitorul orașului este anunțat ca terenul din spatele Spitalului Militar va fi transferat în proprietatea statului pentru a fi atașat la grădina de odihnă pentru militari, însă drumul aflat între casele Csernojevics și Leyritz, de-a lungul străzii Széchenyi (actuala stradă Coriolan Brediceanu), care era folosit la circulația dinspre Cetate către Mehala (pe atunci Ferencváros), va rămâne deschis pentru public.[7]

În 1912, tot din monitorul Timișoarei, aflăm faptul că primăria orașului a început procedura de expropriere a clădirii, cu scopul de a o dărâma, pentru a prelungi strada Széchenyi. Comisia de expropriere nu a reușit să ajungă la un consens cu proprietarii, pe cale amiabilă, compensația oferită acestora, în valoare de 120000 de coroane, fiind mult mai mică decât cea dorită de proprietari, adică 250000 de coroane. Astfel, comisia a trimis documentele, mai departe, la Curtea Regală din Timișoara, care urma să stabilească compensația conform legii de expropriere printr-o evaluare.[8]

În 1913 este menționat faptul că orașul Timișoara a obținut un împrumut de 500000 de coroane de la Trezoreria Diecezei de Cenad, pentru cumpărarea Palatului Mocioni și exproprierea casei Cernoievici.[9]

Intervenția Primului Război Mondial a împiedicat stabilirea prețului de expropriere, orașul nereușind să ajungă la un acord cu proprietarii, timp de mai mulți ani.

În 1933, György Dauerbach, proprietarul a un sfert din casa Cernoievici, a oferit orașului partea sa în schimbul unui teren de 174 de metri pătrați pe strada Vértes și a trei sute de mii de cărămizi. Consiliul a decis să accepte schimbul, dar fără plata cărămizilor.[10] În următorii ani se continuă procedurile de expropriere, care sunt îngreunate de faptul că unii dintre proprietari erau rezidenți în străinătate.[11] Este menționată și starea de degradare a clădirii.[12]

Strada Sfântul Ioan cu Spitalul și Biserica Mizericordienilor și, în departare, Casa Cernoievici, în 17 mai 1944

În 1940 este anunțată sinuciderea Marthei Cernoievici (Tschernojewitsch), fiica lui Milan Cernoievici, care era decedat de aproximativ nouă ani și fusese proprietarul „clădirii cu două etaje de lângă Biserica Mizericordienilor”. Este menționat și faptul că familia era înrudită îndepartat cu familia regală a Serbiei.[13]

În același an, primăria expropriază proprietarii, alocând în bugetul din acel an 1654000 de lei pentru costurile de despăgubire și demolare ale acesteia.[14][15]

Demolare[modificare | modificare sursă]

Vedere aeriană a Timișoarei din 1935. În partea din dreapta, sus, se poate observa strada Coriolan Brediceanu obstrucționată de Casa Cernoievici

În iulie-august 1943, încep lucrările pentru demolarea a jumătate din clădire, cealaltă jumătate dorindu-se a fi păstrată și renovată spre a fi dată în folosință Conservatorului comunal.[16][17]

Totuși, în 1945, se decide demolarea completă a clădirii, cu pastrarea fundației, peste care urma să se construiască noua școala de muzică a orașului, pentru a reduce din costuri.[18]

Clădirea va fi demolată, însă nu va mai fi reconstruită, azi pe locul acesteia aflându-se scuarul Martir Radian Belici, în centrul căruia se află Monumentul Omul Țintă, ridicat în 1995[19] pentru comemorarea victimelor Revoluției din 1989, precum și strada Coriolan Brediceanu, lărgită pentru traficul auto și al tramvaielor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Banater Deutsche Zeitung, Oktober 1940 (Jahrgang 22, nr. 222-248) | Arcanum Newspapers” (în germană). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  2. ^ „Temesvarer Zeitung, Oktober 1937 (Jahrgang 87, nr. 222-248) | Arcanum Newspapers” (în germană). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  3. ^ „Pesti Napló, 1888. március (39. évfolyam, 61-91. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  4. ^ „Fővárosi Lapok 1888. március (61-91. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  5. ^ „Székely Nemzet, 1888 (5. évfolyam, 1-200. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  6. ^ „Rajzok és emlékek” (în engleză). www.e-nepujsag.ro. . Accesat în . 
  7. ^ „Városi Közlöny, 1908 (11. évfolyam, 1-12. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  8. ^ „Városi Közlöny, 1912 (15. évfolyam, 1-12. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  9. ^ „Városi Közlöny, 1914 (17. évfolyam, 1-12. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  10. ^ „Déli Hírlap, 1933. szeptember (9. évfolyam, 197-221. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  11. ^ „Déli Hirlap, 1939. január-március (15. évfolyam, 1-73. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  12. ^ „Déli Hirlap, 1938. november (14. évfolyam, 248-271. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  13. ^ „Banater Deutsche Zeitung, Oktober 1940 (Jahrgang 22, nr. 222-248) | Arcanum Newspapers” (în germană). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  14. ^ „Brassói Lapok, 1940. március (46. évfolyam, 49-74. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  15. ^ „Temesvarer Zeitung, März 1940 (Jahrgang 90, nr. 48-73) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  16. ^ „Universul - Provincie, iulie 1943 (Anul 60, nr. 176-206) | Arcanum Newspapers”. adt.arcanum.com. Accesat în . 
  17. ^ „Universul - Provincie, august 1943 (Anul 60, nr. 207-237) | Arcanum Newspapers”. adt.arcanum.com. Accesat în . 
  18. ^ „Szabad Szó, 1945. január-március (2. évfolyam, 1-74. szám) | Arcanum Newspapers” (în maghiară). adt.arcanum.com. Accesat în . 
  19. ^ Destepti (). „Statuia Omul Tinta din Timisoara : Obiective turistice Timiș”. Deștepți.ro. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Casa_Cernoievici&oldid=16211395