Sari la conținut

Camillo de Lellis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Camillo de Lellis
Date personale
Născut1550
Bucchianico, Abruzzo, Italia[2] Modificați la Wikidata
Decedat1614
Roma, Statele Papale[1][2] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
infirmier[*]
preot Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare14 iulie
ApartenențaClerics Regular of the Ministers of the Sick[*][[Clerics Regular of the Ministers of the Sick (Roman Catholic religious order for the ministery of the sick)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Sfinți

Camillo de Lellis (n. , Bucchianico, Abruzzo, Italia – d. , Roma, Statele Papale) a fost un călugăr italian al ordinului capucinilor, născut în Regatul Neapolelui, ulterior declarat sfânt.

Și-a dedicat viața tămăduirii bolnavilor, activitatea sa fiind recunoscută de papa Sixtus al V-lea. El a înființat în anul 1582 ordinul camillienilor (Latină: Clerici Regulari Ministeri Infirmaribus sau Ordo Clericorum Regularium Ministrantium Infirmis), precursorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii.

A încercat, prin mijloacele cunoscute în vremea aceea, să combată epidemiile de tifos și pestă din anul 1590. Eforturile deosebite și dăruirea de sine cu care caută Camillo vindecarea bolnavilor l-au impresionat pe papa Grigore al XIV-lea.

A murit în anul 1614, la Roma.

În anul 1746 a fost declarat „sfânt” de papa Benedict al XIV-lea, cu sărbătoarea pe 14 iulie, ziua morții sale.

  1. ^ a b „Camillo de Lellis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în