Calea ferată Salva–Vișeu de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Salva–Vișeu de Jos
Viaduct la Telciu
Viaduct la Telciu
Hartă cu Calea ferată Salva–Vișeu de Jos
Magistrala: CFR: 409
Lungime: 60,428 km
Ecartament: 1435 mm
STR
de la Beclean pe Someș
BHF
0,000 Salva
ABZrf
spre Rodna Veche
BUE
DN17D
HST
9,484 Coșbuc
BUE
DN17C
WBRÜCKE
Sălăuța
HST
12 Bichigiu
BHF
15,201 Telciu Hm
BRÜCKE
Viaduct
HST
20 Fiezel
HST
24,559 Fiad Hm
BRÜCKE
Viaduct
TUNNEL2
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
HST
31,260 Romuli Hm
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BHF
37,033 Dealul Ștefăniței
TUNNEL1
Tunel (2388 m lungime)
BRÜCKE
Viaduct
TUNNEL1
WBRÜCKE
Iza
HST
45,187 Săcel
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BRÜCKE
Viaduct
BHF
52,255 Iza Hm
BRÜCKE
Viaduct
TUNNEL1
Tunel (circa 700 m lungime)
ABZlg
de la Borșa
BHF
60,428 Vișeu de Jos
STR
spre Valea Vișeului

Calea ferată Salva–Vișeu de Jos este o cale ferată principală în România. Ea leagă nordul Transilvaniei de Depresiunea Maramureșului.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Construirea aceste căi ferate s-a făcut din motive politice. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Satu Mare–Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. La acel moment, întreaga regiune era parte componentă a Regatului Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Construirea liniilor ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) și Valea Vișeului–Borșa (1913) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș.

La sfârșitul primului război mondial Austro-Ungaria s-a destrămat. Prin Tratatul de la Trianon încheiat la sfârșitul primului război mondial, Comitatul Maramureș a fost divizat între România și Cehoslovacia; partea de sud a devenit parte componentă a României, în timp ce partea de nord a ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei. Frontiera a fost astfel trasată, încât Calea ferată Satu Mare–Sighetu Marmației s-a aflat în întregime pe teritoriul României. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, căile ferate din partea românească a Maramureșului nu au mai avut nici o legătură cu restul rețelei feroviare a României. [1]

În perioada interbelică, guvernul României a adoptat măsura construirii unei căi ferate care să lege nordul Transilvaniei de Maramureș, dar acesta nu a putut fi dus la capăt. La sfârșitul anilor '30 ai secolului al XX-lea s-a început construirea unei linii, pe valea râului Sălăuța, din localitatea Salva de pe Calea ferată Beclean pe Someș–Rodna Veche prin Pasul Șetref către Vișeu de Jos. În 1939, a fost pus în funcțiune un tronson lung de 15 km de la Salva la Telciu. Continuarea căii ferate necesita construirea mai multor poduri și tuneluri, astfel încât s-a realizat inițial o singură cale ferată cu ecartament îngust, care pleca de la Telciu și se conecta cu Calea ferată Valea Vișeului-Borșa, în apropierea localității Moisei. Aceasta a fost deschisă în 1940.[2]

Ca urmare a celor două dictate de la Viena din 1939/1940, nordul Transilvaniei și întregul Maramureș (adică atât partea română, cât și cea cehoslovacă) au fost cedate Ungariei, iar legătura între Salva și Vișeu de Jos și-a pierdut sensul. Autoritățile ungare au hotărât să nu mai continue finalizarea căii ferate cu ecartament normal.

După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României, în timp ce partea de nord a fost cedată nu Cehoslovaciei, ci Uniunii Sovietice. Astfel, proiectul interbelic care prevedea construirea unei legături feroviare între nordul Transilvaniei și Maramureș a căpătat iarăși importanță pentru România.[1]

În anii 1948 și 1949 a fost finalizat tronsonul lipsă între Telciu și Vișeu de Jos. A fost necesară construirea a mai multor viaducte și a cinci tuneluri,[3] dintre care tunelul de sub Pasul Șetref între Munții Țibleș și Munții Rodnei era cel mai lung cu cei 2.388 m ai săi. Ceremonia de deschidere a avut loc pe 28 decembrie 1949 în localitatea Dealul Ștefăniței.[1]

Situație actuală[modificare | modificare sursă]

Calea ferată Salva–Vișeu de Jos este cu linie simplă și neelectrificată. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate și personale.

Profilul la înălțime al căii ferate


Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c ADZ.ro din 26 martie 2009, accesat la 17 mai 2009
  2. ^ D. Turnock: Railway Network Development in Inter-war Romania: Economic and Strategic Motives. În Geographica Pannonica 2003, Ausgabe 8, p. 16–24
  3. ^ Situl CFR, accesat la 17 mai 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]