CD-ROM

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

CD-ROM-ul (abreviere de la Compact Disc Read-Only Memory, română: Disc compact cu memorie doar în citire sau nemodificabilă) a fost dezvoltat în 1985.

Termenul compact este datorat dimensiunilor sale mici, la standardele actuale. Atunci când a apărut putea fi doar citit și nu putea fi schimbat conținutul, de aceea s-a folosit termenul moștenit de la memoriile nemodificabile ROM. Înregistrarea este făcută de către producător. Există și alte tipuri de aceste discuri, cum ar fi CD-R si CD-RW , care permit utilizatorului obișnuit să facă propriile înregistrări, o dată sau, respectiv, de mai multe ori cu ajutorul unui hardware și software necesar.

CD-ROM-ul poate stoca orice tip de conținut, de la date generice, video și audio, sau conținut mixt. Playerele normale audio pot reda doar un CD-ROM-ul dacă acesta conține fișiere audio.

Standardul care reglementează CD-ROM-ul a fost înființat în 1985 de către Sony și Philips.

Capacitate[modificare | modificare sursă]

Cu câțiva ani înainte de 2005, CD-ROM-ul cu o capacitate de 650 megaocteți a fost înlocuit cu cel de 700 megaocteți, devenind printre cele mai comune. Cu toate acestea, există alte formate superioare, cum ar fi CD-uri de 2GB.

Tip Timp (minute) Sectoare Maxim de date (octeți) Maxim de date (MB)
Mini CD 200MB cca. 25 94 500 193 536 000 184,6
"550MB" 63 283 500 580 608 000 553,7
"650MB" 74 333 000 681 984 000 650,3
"700MB" 80 360 000 737 280 000 703,1
"800MB" 90 405 000 829 440 000 791,0
"900MB" 99 445 500 912 384 000 870,1

Vezi și[modificare | modificare sursă]