Boris Sagal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Boris Sagal
Date personale
Nume la naștereБорис Львович Сагал Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Ekaterinoslav, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[6][3][4][5] Modificați la Wikidata
Timberline Lodge[*], SUA[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatForest Lawn Memorial Park[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
Frați și suroriDaniil Sagal[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarge Champion[*] () Modificați la Wikidata
CopiiKatey Sagal[*]
Jean Sagal[*]
Liz Sagal[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de televiziune[*]
regizor de film
producător de film Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materYale School of Drama[*]
Prezență online

Boris Sagal (n. ,[2][3][4][5] Ekaterinoslav, URSS – d. ,[6][3][4][5] Timberline Lodge[*], SUA[7]) a fost un regizor ucraineano-american de film și televiziune.[8]

Începuturile carierei[modificare | modificare sursă]

Născut în orașul Ekaterinoslav din RSS Ucraineană (cunoscut acum numele de Dnipro și inclus în Ucraina) într-o familie evreiască, Sagal a imigrat în Statele Unite ale Americii. A regizat câteva episoade ale serialelor de televiziune Zona crepusculară, T.H.E. Cat, Alfred Hitchcock prezintă..., Night Gallery, Columbo („The Greenhouse Jungle” (1972) și „Candidate for Crime” (1973)), Peter Gunn și The Man from U.N.CL.E.. De asemenea, a regizat în 1972 adaptarea pentru televiziune a piesei The Scarecrow a lui Percy MacKaye, care a fost difuzată de PBS. El a fost nominalizat la patru premii Primetime Emmy pentru regizarea unor episoade ale serialelor Rich Man, Poor Man și, postum, Masada.

Sagal a regizat filmul science-fiction clasic Omul Omega (1971), cu Charlton Heston în rol principal, și The Dream Makers.

Este decernată o bursă care-i poartă numele la Festivalul de Teatru Williamstown din Massachusetts.

Cu puțin timp înainte de moartea sa, miniserialul Masada a fost difuzat de ABC.[9]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Sagal era evreu.[10] El este tatăl lui Katey, Joey, David, Jean și Liz, cu prima sa soție, Sara Zwilling, care a murit în 1975. Norman Lear, care era prieten cu Boris și a fost nașul lui Katey, i-a prezentat-o pe Sara lui Boris, așa cum au afirmat atât Katey, cât și Norman în 2016; Sara era controlorul scenaristic al lui Norman Lear în perioada în care el scria scenariul spectacolului radiofonic de varietăți The Martin și Lewis Show.[11] Cea de-a doua sa soție a fost Marge Champion, cu care a fost căsătorit de la 1 ianuarie 1977 până la moartea lui.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Sagal a fost ucis într-un accident în timpul producerii miniserialului World War III, când a fost parțial decapitat după ce a intrat în zona de acțiune a palelor rotorului anticuplu ale unui elicopter în parcarea hotelului Timberline Lodge din Oregon. O anchetă a scos în evidență faptul că el s-a îndreptat în direcția greșită atunci când a coborât din elicopter. A murit cinci ore mai târziu într-un spital din Portland.[12]

Este înmormântat în cimitirul Forest Lawn Memorial Park din Hollywood Hills.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Film director Boris Sagal, 58, was fatally injured fatally..”. UPI. 
  2. ^ a b „Boris Sagal”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Boris Sagal, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d Boris Sagal, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b „Boris Sagal”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b „Boris Sagal”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Kennedy, Shawn G. (). „Boris Sagal, 58, Movie Director, Dies After A Helicopter Accident”. The New York Times. Accesat în . 
  9. ^ „BORIS SAGAL, 58, MOVIE DIRECTOR, DIES AFTER A HELICOPTER ACCIDENT”. The New York Times. . Accesat în . 
  10. ^ „Katey Sagal Trivia”. Hollywood Up Close. . Arhivat din original la . 
  11. ^ „Conversation with ATX Awardee Norman Lear”. ATX Television Festival. . 
  12. ^ Cathcart, Rebecca (). „Out From Under All That Big Hair”. The New York Times. 
  13. ^ Wilson, Scott. Resting Places: The Burial Sites of More Than 14,000 Famous Persons, 3d ed.: 2 (Kindle Locations 41315). McFarland & Company, Inc., Publishers. Kindle Edition.

Legături externe[modificare | modificare sursă]