Biserica Ortodoxă a Ucrainei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Biserica Ortodoxă a Ucrainei
OCU logo.png
FondatorVladimir I al Kievului
Independență6 ianuarie 2019
SediuMănăstirea Sfântul Mihail din Kiev
TeritoriuUcraina Ucraina
Limbăucraineană
Credincioși58% printre ortodocșii din Ucraina[1]
Calendariulian
Websitehttps://www.pomisna.info/uk/

Biserica Ortodoxă a Ucrainei (în ucraineană Православна церква України, Pravoslavna tserkva Ukrainy, „Biserica Ortodoxă a Ucrainei”) este o Biserică Ortodoxă din Ucraina, aflată în comuniune cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, care i-a recunoscut autocefalia[2]. Întâistătătorul acestei biserici este mitropolitul Epifanie Dumenko. Conform unui recensământ efectuat în 2016 de Academia de Științe a Ucrainei, majoritatea relativă a ucrainenilor (45,7%) aparțin de această biserică.[3][4] Biserica a luat ființă la 15 decembrie 2018, adunarea de la Catedrala "Sfânta Sofia" din Kiev, prin unirea Bisericii ortodoxe ucrainene autocefale, a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei din Kiev și a unor fracțiuni din Biserica Ortodoxă Ucraineană eparhie autonomă a Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriahia Moscovei). Se apreciază că noua biserică unificată are circa 20.000.000 adepți. În Ucraina există, de asemenea, Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), care are credincioși mai ales în estul țării, circa 9,5 milioane adepți.

Acum autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina este recunoscută de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Patriarhia Alexandriei, Biserica Ciprului și Biserica Grecească.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Mitropolia de Kiev[modificare | modificare sursă]

Teritoriile canonice ale bisericilor ortodoxe în 1683

În 988, ca urmare a creștinării Rusiei kieviene prin cneazul Vladimir I al Kievului, s-a format prima biserică creștină ucraineană cu centrul său în orașul Kiev sub denumirea de Mitropolia din Kiev a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.[5]

Ultimul mitropolit grec a fost Isidor al Kievului, începând cu 1437. Acesta a fost privit cu suspiciune de cneazul Vasili al II-lea al Moscovei, care totuși i-a permis să facă parte din delegația Patriarhiei Constantinopolului la Conciliul de la Florența (1439). După ce mitropolitul Isidor a proclamat unirea bisericească cu Roma de Paști în anul 1441 la Kremlin, a fost arestat. A reușit să scape în 1443, după care a plecat în exil. Conducerea politică de la Moscova a mutat scaunul mitropolitan de la Kiev la Moscova, în care a fost ales mitropolitul Iona al Moscovei⁠(en), fără consultarea sau aprobarea Patriarhiei de Constantinopol.

La Kiev a fost ales mitropolitul unionist Grigore Bulgarul⁠(en), fapt care a marcat sciziunea dintre Kiev și Moscova. Această divizare a fost continuată prin Unirea de la Brest din 1596, care a generat Biserica Greco-Catolică Ucraineană.

În 1685, Patriarhia Moscovei a început imixtiunea în treburile Mitropoliei de Kiev a Patriarhiei Ecumenice, hirotonind la Moscova pe mitropolitul Gedeon al Kievului. În 1686, prin simonie, patriarhul ecumenic Dionisie al IV-lea (care, mai târziu, a fost anatem) a emis o scrisoare sinodală, prin a acordat patriarhului Moscovei dreptul de a hirotoni mitropoliții de Kiev. Rămânea însă obligatoriu ca mitropolitul de Kiev să-l menționeze Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului ca primul său ierarh în orice slujire, proclamând și confirmând dependența sa canonică de biserica-mamă din Constantinopol, dar nici una dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită.

Mitropolia de Kiev a devenit, de fapt, una din diecezele obișnuite ale Patriarhiei Moscovei, când Petru cel Mare în 1722 l-a ales pe Barlaam (Voniatovych) în rangul de arhiepiscop, nu de mitropolit. Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, în procesul de acordare a autocefaliei Bisericii Ucrainei în cadrul ședinței sale din 11 octombrie 2018, a anulat scrisoarea sinodală din 1686, din cauza simoniei.[6]

Acordarea autocefaliei[modificare | modificare sursă]

La 16 iunie 2016, în ajunul sinodului pan-ortodox, Rada Supremă a Ucrainei a aprobat apelul adresat patriarhului Bartolomeu pentru a acorda autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a depăși consecințele divizării bisericești, prin convocarea unui conciliu de unire și anularea alipirii Patriarhiei de Kiev la Moscova.[7]

Trecerea la acțiuni practice în Constantinopol a avut loc în primăvara anului 2018. După întâlnirea cu patriarhul Bartolomeu, președintele Ucrainei Petro Poroșenko i-a trimis o cerere pentru un tomos. El a fost sprijinit de Rada Supremă și de ierarhii UOC-KP și UAOC. Într-o declarație după ședința din aprilie, Sinodul Patriarhiei Ecumenice a anunțat că a acceptat plângerea bisericii ucrainene și a autorităților seculare.[8][9]

Semnarea acordului „Despre cooperarea și interacțiunea dintre Ucraina și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului”

La ședința desfășurată în perioada 9-11 octombrie 2018, Sinodul Patriarhiei Constantinopolului și-a confirmat decizia de a începe să dea autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Sinodul a decis, de asemenea, să reînnoiască stauropegia Patriarhului Ecumenic din Kiev, reînnoită „în gradul său episcopal sau preoțesc” Filaret (Denisenko), Makarie (Maletici) [10] [11] și „adepții lor, care s-au trezit într-o schismă nu din motive dogmatice", „au abolit” obligația Scrisorii sinodale din 1686, care îi conferea Patriarhului Moscovei dreptul de a hirotoni mitropolitul Kievului ales de Consiliul preoților și credincioșilor al eparhiei sale" (prin sinod). "Că și în aceste condiții Mitropolitul de la Kiev" trebuia să menționeze Patriarhul Ecumenic ca Prim Arhiepiscop în orice slujbă, proclamând și confirmând dependența sa canonică de Biserica Mamă a Constantinopolului").[12][13]

În timpul Consiliului

PCU a fost format la 15 decembrie 2018, la un consiliu local recunoscut de Patriarhia Ecumenică prin unirea jurisdicțiilor ortodoxe ucrainene pe baza independenței canonice depline. Consiliul a fost prezidat de un reprezentant al Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Emmanuel al Galiei (Adamakis). Al cincilea președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, a participat la Consiliul Local ca invitat.

În seara aceleiași zile, Patriarhul Ecumenic a recunoscut oficial rezultatele Consiliului local de unificare, l-a felicitat pe mitropolitul Kievului și întregii Ucraine pentru alegeri și l-a invitat la liturghie și la prezentarea tomosului.[14][15] Și pe 16 decembrie 2018, pentru prima dată în istorie, diaconul Patriarhiei Ecumenice a amintit de șeful Bisericii Ortodoxe din Ucraina împreună cu șefii altor biserici care fac parte din diptic (lista bisericilor ortodoxe autocefale locale)[16][17].

La 5 ianuarie 2019, patriarhul Bartolomeu a semnat un tomos pe autocefalia PCU în biserica "Sf. Gheorghe" din Fanaria, după o liturghie comună cu mitropolitul Epifanie.[18][19] Acest pergament a fost realizat de călugărul Lucas, caligraf și artist de la mănăstirea "Xenofon" de pe Muntele Athos.[20][21]

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I a semnat un tomos despre autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina

Procesul de acordare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina s-a încheiat pe 6 ianuarie 2019. În timpul slujbei comune din ziua Bobotezei, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu i-a prezentat lui Epifanie, șeful ales al PCU, un personal metropolitan și un sul cu textul tomos-ului.[22][23][24]

Întronarea mitropolitului Epifanie al Kievului și al întregii Ucrainei a avut loc la Catedrala "Sfânta Sofia" din Kiev pe 3 februarie 2019. Ceremonia a fost condusă de Mitropolitul Galiei Emanuel (Adamakis), fost șef al Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene Makarie (Maletici) și Mitropolitul de Vinița-Bar, Simeon (Șostațki).

Structura canonică[modificare | modificare sursă]

În 2019 Biserica Ortodoxă a Ucrainei avea 47 de eparhii.[25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ РЕЛІГІЙНА САМОІДЕНТИФІКАЦІЯ НАСЕЛЕННЯ І СТАВЛЕННЯ ДО ОСНОВНИХ ЦЕРКОВ УКРАЇНИ: ЧЕРВЕНЬ 2021 РОКУ
  2. ^ „Biserica Ortodoxă a Ucrainei a devenit oficial autocefală”, Gândul, , accesat în  
  3. ^ [1] Institutul de Sociologie al Academiei Ucrainene de Științe, 2016.
  4. ^ Religious Self-Identification and Prayer in Ukraine, Olena Bogdan, Kiev International Institute of Sociology, 2016.
  5. ^ The subordination of the Metropolitanate of Kyiv to the Moscow church was carried out by Patriarch Dionysius without the consent and approval of the Holy and Holy Synod of the Great Church of Christ.
  6. ^ „DECISION OF THE SYNOD: THE UKRAINIAN CHURCH WILL RECEIVE A THOMOS. Full text”. Ukrainska Pravda (în ucraineană). Accesat în . 
  7. ^ „Рада просить Вселенського патріарха Варфоломія надати автокефалію православній церкві в Україні”. www.unian.ua. Accesat în . 
  8. ^ „Communique of the Holy and Sacred Synod (22.04.2018)”. www.ec-patr.org. Accesat în . 
  9. ^ „Вселенський Патріархат прийняв до розгляду питання надання автокефалії УПЦ - 22.04.2018 23:00 — Новини Укрінформ”. www.ukrinform.ua. Accesat în . 
  10. ^ cu toate acestea, nu a fost vorba despre reînnoirea lor în gradul de patriarh de Kiev și de mitropolit de Kiev
  11. ^ Вселенський патріарх: Присутність Московського патріархату шкодить інтересам української нації
  12. ^ „Announcement (11/10/2018). - Announcements - The Ecumenical Patriarchate”. www.patriarchate.org (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ „Томос для України: повний текст історичного рішення Константинополя”. Радіо Свобода. Accesat în . 
  14. ^ „Communiqué (25/12/2018). - Announcements - The Ecumenical Patriarchate”. www.patriarchate.org (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ „Варфоломій запросив Епіфанія на вручення томосу”. www.pravda.com.ua. Accesat în . 
  16. ^ „Епіфанія пом'янули у Константинополі, а він проігнорував Кирила”. BBC News Україна (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ New Ukrainian primate's name commemorated in Constantinople
  18. ^ „Вселенський Патріарх Варфоломій підписав Томос для Української Православної Церкви”. www.cerkva.info. Accesat în . 
  19. ^ „Варфоломій підписав томос про автокефалію ПЦУ”. www.pravda.com.ua. Accesat în . 
  20. ^ „Hieromonk Lucas athonite gave the Patriarch the calligraphed parchment with the Tomos for Ukraine”. † Бигорски манастир (în engleză). . Accesat în . 
  21. ^ „Томос для Православної церкви України написав каліграф з Афону”. Радіо Свобода. Accesat în . 
  22. ^ „Україна урочисто отримала томос про автокефалію ПЦУ – трансляція”. Радіо Свобода. Accesat în . 
  23. ^ „Варфоломій вручив Епіфанію томос про автокефалію”. www.pravda.com.ua. Accesat în . 
  24. ^ Червоненко, Віталій (). „Вручення томосу про автокефалію: почалось співслужіння Варфоломія та Епіфанія”. BBC News Україна (în engleză). Accesat în . 
  25. ^ Журнали засідання Священного Синоду від 5 лютого 2019 р. (în ucraineană), OCU,