Bernardo Germán de Llórente
| Bernardo Germán de Llórente | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 1680  Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania[1][2] |
| Decedat | (79 de ani)[2] Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania[3][2] |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Madrid Sevilla[2] |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Pregătire | Cristóbal López[*] |
| Profesor pentru | Lorenzo Quirós[*] |
Modifică date / text  | |
Bernardo Germán de Llórente [4] (n. anii 1680, Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania – d. , Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania) a fost un pictor spaniol din perioada barocă târzie. A activat în Sevilla, unde a fost unul dintre discipolii lui Murillo și s-a făcut cunoscut cu picturile sale devoționale ale Fecioarei Maria. De asemenea, a pictat portrete și naturi statice cu efecte trompe-l'œil.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Bernardo Germán de Llórente s-a născut și a murit la Sevilla. Probabil că a studiat mai întâi cu tatăl său, iar apoi a fost elevul lui Cristóbal López, un modest „pictor de piață” care era considerat un adept al lui Murillo.[5] A învățat de la maestrul său să imite în mod adecvat paleta lui Murillo.
Părintele Isidoro de Sevilla, un misionar capucin, i-a comandat o Fecioară în haine de cioban. Această pictură i-a adus faimă și multe cereri similare. A pictat-o atât de des pe Fecioara Maria ca păstoriță, încât a fost numit „pictorul păstorițelor” („el pintor de las pastoras”). În aceste lucrări s-a arătat un urmaș atât de fidel al lui Murillo, încât s-a crezut ani de zile că <i id="mwHA">Păstorița divină</i> realizată de el și aflată în Muzeul Prado a fost pictată de Murillo.[6]
Când curtea spaniolă a locuit la Sevilla, în jurul anului 1730, regina Isabel Farnese i-a cerut să picteze un portret al fiului ei, Don Filip. Portretul lui Don Filip pe când avea aproximativ 10 ani îl arată îmbrăcat la moda din acea vreme, într-o haină roșie cu bogate broderii argintii, stelele Sfântului Duh și o eșarfă albastru azuriu. Lucrarea arată influența pictorului de la curtea de Bourbon, Jean Ranc, pe care Llórente l-a cunoscut în timpul șederii sale la Sevilla.
Regina a fost atât de încântată de portret, încât i-a oferit mai multe cadouri, inclusiv setul de gravuri ale lui François Boucher cu Bătălia de la Alexandria. Llórente a fost chemat la Madrid de Filip al V-lea, care a dorit să-l numească pictor al curții. A refuzat această onoare, preferând o viață independentă. În 1735, a fost inclus în Academia Real de Bellas Artes de San Fernando.[7]
Llórente era cunoscut pentru naturile sale statice trompe-l'œil, un gen destul de popular în Andaluzia la acea vreme. Un exemplu este Vinul sau Alegoria gustului de la Luvru.[6] Această compoziție conține mai multe simboluri ale vinului și gustului. Gravura de pe perete este semnată de Pedro de Campolargo, un pictor și gravor flamand care a lucrat mai întâi la Anvers și apoi la Sevilla din 1640. Inscripțiile în latină conturează regulile unei vieți evlavioase.[8]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Bernardo Germán de Llórente”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e RKDartists, accesat în
- ^ „Bernardo Germán de Llórente”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Also referred to as: Bernardo Germán Llorente and Bernardo Germán y Llorente
- ^ Ceán Bermúdez, Juan Antonio (1800). Diccionario histórico de los más ilustres profesores de las Bellas Artes en España, tomo II, Madrid, p. 182-184
- ^ a b Llorente, Bernardo Germán at the Prado Museum
- ^ Madrazo, Pedro de (). Catálogo Descriptivo e Histórico del Museo del Prado de Madrid (Parte Primera: Escuelas Italianas y Españolas) (în spaniolă). Calle del Duque de Osuna #3: M. Rivadeneyra. pp. 434–5.
- ^ Bernardo Lorente Germán, Nature morte en trompe l'œil : le vin. Allégorie du gout at the Louvre
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Bernardo Lorente y Germán la Wikimedia Commons
