Ansa a longobarzilor
| Ansa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | Brescia, Lombardia, Italia  |
| Decedată | Liège, Regiunea Valonă, Belgia |
| Părinți | Verissimo (?)[*][1] |
| Căsătorită cu | Desiderius al longobarzilor[2] |
| Copii | Anselperga[1] Adelperga[1] Liutperga[1] Desiderata[3] Adalgis[1] Gerberga |
| Ocupație | consoartă[*] |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | regină consoartă |
| Regină consoartă | |
Modifică date / text  | |
Ansa sau Ansia a fost soția lui Desiderius, ultimul rege al longobarzilor din Italia.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Ansa era probabil o membră a unei familii nobile longobarde, fiică a unui oarecare Verissimo și soră cu fostul rege Hildeprand al longobarzilor și nepoată a regelui Liutprand.
În anul 753 Ansa a fondat mănăstirile San Michele și San Pietro din Brescia. Mai târziu a unit aceste mănăstiri cu San Salvatore di Brescia și Santa Maria. După anul 759 Ansa apare în mod frecvent în documentele emise de regele Desiderius și a fost probabil „arhitectul” politicii acestuia privitoare la religie.
Pe 5 iunie 774 a fost alături de soțul ei când acesta s-a predat francilor conduși de Carol cel Mare care cucerise Pavia. Cei doi, împreună cu o fiică al cărei nume nu e menționat (probabil Desiderata), au fost trimiși la Liège sau Corbie, dar li s-a permis să se reîntoarcă în 775. Paul Diaconul a scris Epitaphium Ansae reginae lăudând inițiativele, pietatea și frunusețea reginei: coniunx pulcherrima („cea mai frumoasă soție”).
Descendenți
[modificare | modificare sursă]Ansa și Desiderius au avut următorii copii:
- Anselperga (sau Anselberga), abatesă de San Salvatore;
- Adelperga (sau Adelberga), căsătorită cu ducele Arechis al II-lea de Benevento;
- Liutperga (sau Liutberga), căsătorită cu Tassilo al III-lea, duce de Bavaria;
- Desiderata, căsătorită cu Carol cel Mare în 770 și divorțată în 771;
- Adalgis (sau Adelchis), patricieni în Constantinopol.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 5 Darryl Roger Lundy. „Ansa a longobarzilor” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- ↑ „Ansa a longobarzilor”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. p. 198. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Alberto M. Ghisalberti, Dizionario Biografico degli Italiani: III Ammirato – Arcoleo, Roma, 1961.