Anna Quindlen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anna Quindlen
Date personale
Născută (71 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Philadelphia, Pennsylvania, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiecolumnist[*][[columnist (someone who writes for publication in a series, creating an article that usually offers commentary and opinions)|​]]
jurnalistă
scriitoare
romancieră[*]​
scriitoare de literatură pentru copii[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuManhattan  Modificați la Wikidata
Alma materColegiul Barnard[*]​
South Brunswick High School[*][[South Brunswick High School (high school in New Jersey, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieNewsweek  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anna Marie Quindlen (n. , Philadelphia, Pennsylvania, SUA)[3][4] este o publicistă, jurnalistă și cronicară de opinie americană.

Editorialul ei din New York Times, Public and Private, a fost distins în 1992 cu Premiul Pulitzer pentru comentariu. Ea și-a început cariera jurnalistică în anul 1974 ca reporter la New York Post. Între 1977 și 1994 a deținut mai multe posturi la The New York Times.[5] Romanul ei semi-autobiografic One True Thing (1994) a fost ecranizat în 1998, cu Meryl Streep și Renée Zellweger în rolurile principale.

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

Anna Quindlen s-a născut în Philadelphia, Pennsylvania, ca fiică a lui Prudence (născută Pantano, 1928-1972) și Robert Quindlen.[6] Tatăl ei era irlandezo-american, iar mama ei a fost italo-americană. Quindlen a absolvit în 1970 Liceul South Brunswick din South Brunswick, New Jersey[7] și a urmat apoi Colegiul Barnard pe care l-a absolvit în 1974. Ea este căsătorită cu avocatul din New Jersey Gerald Krovatin, pe care l-a întâlnit în timp ce era studentă. Fiii lor, Quindlen Krovatin și Christopher Krovatin, sunt ambii autori publicați, iar fiica lor, Maria, este scenaristă și actriță.[8][9][10]

Anna Quindlen a renunțat la jurnalism în 1995 pentru a se ocupa cu scrierea romanelor.

În 1999 s-a alăturat ziarului Newsweek, scriind un editorial de două ori pe săptămână până ce și-a anunțat semiretragerea în numărul din 18 mai 2009 al revistei. Quindlen este cunoscut ca un critic a ceea ce percepe a fi o schimbare rapidă și a atitudinii din ce în ce mai materialiste a societății americane moderne. O mare parte a scrierilor sale o au în centru pe de mama ei, care a murit la vârsta de 44 de cancer ovarian, când Quindlen avea doar 19 ani.

Ea a scris opt romane, dintre care trei au fost ecranizate. One True Thing a fost ecranizat într-un film de lung metraj în 1998, pentru care Meryl Streep a primit o nominalizare la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Black and Blue și Blessings au fost ecranizate în filme de televiziune în 1999 și respectiv 2003.

Quindlen participă la LearnedLeague sub numele de „QuindlenA”.[11]

One True Thing[modificare | modificare sursă]

În 1994 a fost publicat romanul ei semi-autobiografic, intitulat One True Thing. Cartea se concentrează pe relația dintre o tânără femeie și mama ei care este pe moarte din cauza cancerului. În viața reală, mama Annei, Prudence Quindlen, a murit în 1972 de cancer ovarian, deși avea vârsta de doar 44 de ani. În acea perioadă Anna Quindlen era studentă la colegiu, dar a venit acasă pentru a avea grijă de mama ei.[12] În 1998 a fost lansat un film cu același nume (tradus în limba română Mamă și fiică). Meryl Streep și Renée Zellweger le-au interpretat pe „Kate și Ellen Gulden”, versiuni ficționale ale lui Prudence și Anna Quindlen. Streep a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei.

Critici[modificare | modificare sursă]

Scriind în The New Republic, criticul Lee Siegel a menționat-o pe Quindlen ca un exemplu de „monștri ai empatiei” care „autosubjugă, îmblânzesc și asimilează fiecare tragedie îndepărtată”. El a inventat termenul de „efect Quindlen” pentru a descrie acest fenomen și a sugerat că totul a început cu editorialul ei din Times din 13 decembrie 1992, în care Quindlen i-a atacat pe cei patru presupuși autori ai violului de la Glen Ridge. „Într-un mod corect pentru nișa sa”, a scris Siegel, „Quindlen a atacat cu o indignare nimicitoare acțiuni pe care niciun cititor întreg la cap al ziarului Times le-ar apăra vreodată”.[13]

În 1999, Universitatea Villanova a invitat-o pe Anna Quindlen să țină discursul anual de la începerea studiilor. Dar, odată ce anunțul a fost făcut, un grup de studenți pro-viață a plănuit un protest împotriva poziției asumate de Quindlen cu privire la drepturile de reproducere și ea a renunțat să mai participe.[14] În anul următor, cu toate acestea, ea a vorbit la festivitatea de absolvire a Universității Villanova.[15]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Non-ficțiune[modificare | modificare sursă]

Video (extern)
Booknotes interview with Quindlen on Thinking Out Loud, 16 mai 1993, C-SPAN[16]
  • A Quilt of a Country* (1996)
  • Living Out Loud (1988)
  • Thinking Out Loud (1994)
  • How Reading Changed My Life (1998)
  • Homeless (1998)
  • A Short Guide to a Happy Life (2000) ISBN: 978-0-375-50461-7 from part of a cancelled commencement address that was to be given at Villanova
  • Loud and Clear (2004)
  • Imagined London (2004)
  • Being Perfect (2005)
  • Good Dog. Stay. (2007)
  • Lots of Candles, Plenty of Cake (2012)[17]

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Object Lessons (1991)
  • One True Thing (1994)
  • Black and Blue (1998)
  • Blessings (2002)
  • Rise and Shine (2006)
  • Every Last One: A Novel (2010)
  • Still Life with Bread Crumbs (2013)
  • Miller's Valley (2016)

Cărți pentru copii[modificare | modificare sursă]

  • The Tree That Came To Stay (ilustrată de Nancy Carpenter) (1992)
  • Happily Ever After (ilustrată de James Stevenson) (1997)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premii pentru jurnalism[modificare | modificare sursă]

  • 1992 Premiul Pulitzer pentru comentariu
  • 2001 Premiul pentru jurnalism al Mothers At Home
  • 2001 Premiul Clarion pentru cea mai bună coloană editorială de opinie într-o revistă
  • 2002 Premiul Clarion pentru cea mai bună coloană editorială de opinie din partea Association for Women in Communications

Diplome de onoare[modificare | modificare sursă]

  • Colby College
  • Dartmouth College
  • Denison University
  • Grinnell College, mai 2011
  • Hamilton College, mai 2006
  • Kenyon College, mai 2008
  • Moravian College
  • Mount Holyoke College
  • Nantucket High School
  • Penn State
  • Sarah Lawrence College
  • Smith College
  • Stevens Institute of Technology
  • Villanova University
  • Washington University in Saint Louis[18]
  • Wesleyan University[19]

Alte distincții din partea universităților[modificare | modificare sursă]

  • Medalia Universitară de Excelență a Universității Columbia
  • Poynter Fellow in Journalism la Universitatea Yale
  • Victoria Fellow in Contemporary Issues la Universitatea Rutgers
  • Membru al Academiei Americane de Arte și Științe
  • Doctor honoris causa al Universității statului Pennsylvania (18 august 2007)
  • Doctor honoris causa al Universității Washington din Saint Louis (în curs pentru anul 2017)[20]

Alte premii[modificare | modificare sursă]

  • 2006 Premiul Amelia Earhart al Crittenton Women's Union
  • 2016 inclusă în New Jersey Hall of Fame

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Anna Quindlen, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ „Anna Quindlen – Historical Records”. MyHeritage. 
  4. ^ Krovatin, Quindlen (). „Anna Quindlen talks about her new memoir 'Lots of Candles, Plenty of Cake'”. Christian Science Monitor. I'd done the research that showed that in the year I was born, 1952, average life expectancy was 68.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  5. ^ „Authors: Anna Quindlen”. Arhivat din original la . 
  6. ^ Brennan, Elizabeth A.; Clarage, Elizabeth C. (). Who's Who of Pulitzer Prize Winners. p. 66. Accesat în . 
  7. ^ Kalet, Hank (). „From South Brunswick High School to a Pulitzer Prize: Nationally renowned writer, journalist has local roots”. South Brunswick Post. Arhivat din original la .  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  8. ^ Staff (). „Weddings/Celebrations: Lynn Feng and Quindlen Krovatin”. The New York Times.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  9. ^ Neyfakh, Leon (). „Chris Krovatin, Anna Quindlen's Metalhead Son, Sells Novel to Broadway”. The New York Observer. Arhivat din original la .  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  10. ^ Lane, Tahree (). „On The Beauty of Aging, Quindlen: 'It can be so glorious'”. The Blade (Toledo).  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  11. ^ LL Profile: QuindlenA, learnedleague.com 
  12. ^ „Her Own True Thing”. People. . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |work= și |magazine= (ajutor)
  13. ^ Siegel, Lee (), Sweet And Low (în engleză), The New Republic, ISSN 0028-6583 
  14. ^ Eshleman, Russell E., Jr. (). „Anna Quindlen Withdraws As Villanova Graduation Speaker”. Philadelphia Inquirer.  Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
  15. ^ Anna Quindlen's Commencement Address at Villanova, www.cs.oswego.edu 
  16. ^ „Thinking Out Loud”. C-SPAN. . Accesat în . 
  17. ^ Plenty of Cake review New York Journal of Books
  18. ^ Announced by WUSTL Chancellor 4 aprilie 2017
  19. ^ Quindlen P’07, Premji P’99, Masselli, Alexander ’88, to Receive Honorary Degrees (în engleză) 
  20. ^ Best-selling author, social critic Anna Quindlen to deliver Commencement address May 19 - The Source - Washington University in St. Louis (în engleză), The Source,  

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anna_Quindlen&oldid=16100053