Anima mundi
Sufletul lumii (în greaca veche ψυχὴ κόσμου, transliterat psychè kósmou, în latină anima mundi) este, după cum se susține în mai multe sisteme de gândire, o legătură intrinsecă între toate lucrurile vii de pe planetă, care este legată de lumea noastră în același fel cum sufletul este legat de corpul omului. Platon a fost adeptul acestei idei care a devenit o componentă importantă a majorității sistemelor neoplatonice:
În consecință, putem spune că: această lume este într-adevăr o ființă vie înzestrată cu un suflet și inteligență... o singură entitate vizibilă vie, care conține toate celelalte entități vii, care prin natura lor sunt toate înrudite.[1]
Stoicii credeau că este singura forță vitală din univers. Există concepte similare și în sistemele de filozofie răsăriteană precum Brahman-Atman din Hinduism, Natura-Buda din budismul Mahayana sau Școala de Yin-Yang, Taoism și qi în neoconfucianism.
Alte asemănări se pot găsi în gândirea filozofilor ermetici ca Paracelsus, în scrierile lui Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz, Friedrich Schelling și în Geist („Spirit”/„Minte”) la Hegel. Ralph Waldo Emerson a publicat Supra-Sufletul în anul 1841, care a fost influențat de concepția hindusă a unui „suflet universal”. Mai sunt similarități și cu ideile dezvoltate începând cu anii 1960 de teoria Gaia a lui James Lovelock.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Steiner, Rudolf (). Devenirea umană, sufletul lumii și spiritul lumii. Univers Enciclopedic Gold. ISBN 978-606-8358-04-8.
- Jung, C. G. (). Psihologie și Alchimie. Opere complete. 12. Trei. ISBN 978-606-719-466-1.
- Radu-Tomșa, Ion (). Ecopsihologie. Cum vindecăm înstrăinarea de restul creației. Miracol. ISBN 978-973-1986-10-4.
