Sari la conținut

André Brahic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
André Brahic
Date personale
Nume la naștereAndré Fernand Brahic Modificați la Wikidata
Născut30 noiembrie 1942(1942-11-30)
Paris, Franța
Decedat (73 de ani)
Paris
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieastrofizician
Limbi vorbitelimba franceză[2][3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materlycée Voltaire[*][[lycée Voltaire (French Secondary School)|​]]
Facultatea de Științe din Paris[*]
Universitatea Paris-Diderot  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Paris-Diderot
Commissariat à l'énergie atomique et aux énergies alternatives[*][[Commissariat à l'énergie atomique et aux énergies alternatives (French research organisation)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()
Carl Sagan Medal for Excellence in Public Communication in Planetary Science[*][[Carl Sagan Medal for Excellence in Public Communication in Planetary Science (American award for outstanding communication by an active planetary scientist to the general public)|​]] ()[1]
prix Jean-Perrin[*][[prix Jean-Perrin |​]] ()  Modificați la Wikidata
Prezență online

André Brahic (n. 30 noiembrie 1942, Paris – d. 15 mai 2016 în același oraș) a fost un astrofizician francez, cunoscut de publicul larg pentru descoperirea inelelor lui Neptun.

S-a născut într-o familie modestă, originară din satul Petit-Brahic, în Ardèche, un departament rural în sud-estul Franței.[4] Strămoșii lui erau mineri; tatăl său lucra la căile ferate. A făcut studii de matematică la Universitatea din Paris, apoi a ales o specializare în astronomia, deoarece cuvântul „suna ca ceva fascinant și amuzant”.[4] A studiat sub îndrumarea lui Evry Schatzman, considerat pionierul astrofizicii în Franța, apoi și-a făcut teza de doctorat sub conducerea lui Michel Hénon, un specialist în dinamică stelară. Lucra la rolul coliziuni norilor în formarea galaxiilor când a realizat ca modelul se poate aplica la inelele lui Saturn.

După doctorat, a devenit profesor la Universitatea Paris-VII. În anul 1981, s-a alăturat echipei de cercetători care analiză rezultatele și imaginii furnizate de programul Voyager. Trei ani mai târziu, împreună cu Françoise Roques și Bruno Sicardy, a propus un program pentru Observatorul La Silla care a condus la descoperirea inelelor lui Neptun.[5] A identificat și trei arcuri în inelul exterior, Adams, pe care le-a numit Libertate, Egalitate și Fraternitate, după deviza națională a Franței.[5] Începând din 2004 a lucrat și cu echipa programului Cassini-Huygens.

Era cunoscut pentru pasiunea sa de a populariza științele, participând la mai multe conferințe cu public larg. Era un invitat regulat la emisiunea de radio „La Tête au carré” de pe France Inter. În 2001 a primit Medalia Carl Sagan pentru înțelegerea publică a științei și în 2006 Premiul Jean Perrin pentru promovarea științei. Asteroidul 3488 Brahic a fost numit în onoarea sa.[6] În iulie 2015 a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de cavaler.[7]

  1. ^ https://dps.aas.org/prizes/sagan  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Pierre Barthélémy (). „André Brahic, pour l'amour du ciel”. Le Monde (în franceză). 
  5. ^ a b Azar Khalatbari (). „Spécialiste de Neptune et Saturne, l'astrophysicien André Brahic est mort”. sciencesetavenir.fr (în franceză). 
  6. ^ „Mort d'André Brahic, découvreur des anneaux de Neptune” (în franceză). France Inter. . 
  7. ^ „La promotion civile de la Légion d'honneur du 14 juillet 2015 compte 544 décorés” (PDF) (în franceză). Marea Cancelarie a Legiunii de Onoare. .