Sari la conținut

André Messager

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
André Messager
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Montluçon, Auvergne, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[2][3][5][7] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Passy[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHope Temple[*][[Hope Temple (Irish songwriter and composer)|​]] (–)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
compozitor
coregraf[*]​
director muzical[*]​
organist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materÉcole Niedermeyer[*][[École Niedermeyer (private music school at Paris)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*]​  Modificați la Wikidata
Profesor pentruHenry Février[*]​, Hope Temple[*][[Hope Temple (Irish songwriter and composer)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

André Messager (n. , Montluçon, Auvergne, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un compozitor și dirijor francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

André Messager a urmat școala Niedermeyer, studiind compoziția sub îndrumarea lui Eugène Gigout, Gabriel Fauré și Camille Saint-Saëns, pianul cu Adam Laussel și orga cu Clément Loret. Ulterior, a lucrat alături de Saint-Saëns. Fauré i-a oferit un post de organist al corului bisericii Saint-Sulpice. Cariera sa de dirijor a început la Folies-Bergère, după care a dirijat orchestra teatrului Eden din Bruxelles în 1880. A devenit organist la biserica Saint-Paul-et-Saint-Louis în 1881 și la Sainte-Marie des Batignolles din 1882 până în 1884.

În 1882, André Messager a călătorit la Bayreuth împreună cu Gabriel Fauré. În 1898, când Albert Carré a devenit director al Opéra-Comique, Messager a fost numit dirijor și a rămas acolo până în 1903. În 1900, a prezentat în premieră opera „Louise” de Gustave Charpentier, iar în 1902, „Pelléas et Mélisande”, pe care Claude Debussy i-a dedicat-o. Între 1901 și 1907, a dirijat Grand Opera Syndicate la Covent Garden din Londra. De la 1 ianuarie 1908 până la 30 iulie 1914, a fost codirector al Opera din Paris alături de Leimistin Broussan.

Începând cu 1905, André Messager a fost al doilea dirijor al Concertelor Lamoureux. A dirijat Société des Concerts du Conservatoire din 1908 până în 1919, orchestră cu care a făcut un turneu în Statele Unite în 1918, susținând concerte în cincizeci de orașe. A efectuat, de asemenea, un turneu în Argentina. În 1926, a fost ales în secțiunea a V-a (compoziție muzicală) a Academiei de Arte Frumoase, succedându-i lui Émile Paladilhe.

În 1913, André Messager a devenit unul dintre membrii de onoare ai Société nationale des beaux-arts[9].

André Messager a compus în principal pentru teatru, scriind muzică de balet (inclusiv „Les Deux Pigeons” din 1886, prezentată la Opéra Garnier), operete și opere. Pe lângă numeroasele sale lucrări lirice, a compus, împreună cu Gabriel Fauré, „Messe des pêcheurs de Villerville”, precum și „Souvenirs de Bayreuth”, care sunt o caricatură sau o distracție bazată pe principalele teme ale lui Richard Wagner. Unele dintre lucrările sale orchestrale au avut succes, cum ar fi simfonia sa, care a primit medalia de aur a Société des compositeurs și a fost prezentată în premieră la concertele Colonne pe 20 ianuarie 1878.

André Messager este înmormântat în cimitirul Passy (diviziunea 15)[10] din Paris[11]. A doua sa soție a decedat în 1938.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Women Opera Composers: Biographies from the 1500s to the 21st Century[*][[Women Opera Composers: Biographies from the 1500s to the 21st Century (2016 edition)|​]], p. 63  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d „André Messager”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b André Charles Prosper Messager, Baza de date Léonore, accesat în  
  5. ^ a b c d André Messager, SNAC, accesat în  
  6. ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  7. ^ a b André Messager, International Music Score Library Project, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Paul-Arnaud Herissey, Catalogul Société nationale des beaux-arts
  10. ^ fr Cimetières de France et d'ailleurs  (accesat la 10/06/2024)
  11. ^ Hillairet, Jacques (). Dictionnaire historique des rues de Paris (în franceză). Paris: Editions de minuit. p. 336-337.  (t. 2 (« L-Z »), « Rue des Réservoirs »)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Février, Henry (). André Messager mon maître, mon ami. Jeunesse de la musique (în franceză). Paris: Amiot-Dumont. 
  • Augé-Laribé, Michel (). André Messager: musicien de théâtre. Collection Euterpe (în franceză). Paris: Éditions du Vieux Colombier. 
  • Fauquet, Joël-Marie (). Dictionnaire de la musique en France au XIXe siècle (în franceză). Paris: Fayard. ISBN 2-213-59316-7. 
  • Mirambeau, Christophe (). André Messager, le passeur de siècle (în franceză). Arles: Actes Sud. ISBN 978-2-330-10264-7. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=André_Messager&oldid=16329027