Anatoli Hostikoev
Anatoli Hostikoev | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (71 de ani) Kiev, RSS Ucraineană, URSS |
Căsătorit cu | Natalia Sumska Kubiuk, Liubov Ivanovna[*] |
Copii | Hostikoiev Heorhii Anatoliiovîci[*] |
Cetățenie | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Ucraina |
Ocupație | actor |
Alma mater | Universitatea de Stat de Teatru, Film și Televiziune „Ivan Karpenko-Karîi” din Kiev[*] |
Alte premii | |
Ordin de Merit (Ucraina), clasa a treia[*] orden «Za zasluhî» II stupenea[*] Ordinul de Merit, clasa I[*] Artist al Poporului RSS Ucrainene[*] Ordinul cneazului Iaroslav I cel Înțelept, clasa V[*] mîstețka premia «Kîiiv»[*] | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Anatoli Heorghiovîci Hostikoev (în ucraineană Анатолій Георгійович Хостікоєв; n. , Kiev, RSS Ucraineană, URSS) este un actor sovietic și ucrainean de teatru și film. A fost distins cu titlul de Artist al poporului din RSS Ucraineană (1990), cavaler al ordinului „Pentru merit” gradul III (2003)[1] și laureat al Premiului Național Taras Șevcenko.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut într-o familie mixtă: tatăl era osetin, iar mama ucraineancă. Încă din grădiniță a participat la toate spectacolele pentru copii, interpretând un urs maro. Școala a organizat un teatru muzical în miniatură, iar el a interpretat cu seriozitate rolul Othello.
În 1974 a absolvit Facultatea de Actorie a Institutului Teatral de stat I. K. Karpenko-Karîi din Kiev (la clasa Irinei Моlostova).[3]
În anii 1974-1980 a lucrat ca actor la Teatrul dramatic ucrainean Maria Zankovețka din Liov și în la Teatrul dramatic rus Lesia Ukrainka din Kiev. La 2 septembrie 1980 a devenit actor la Teatrul Academic Național Ivan Franko.
În octombrie 1999, împreună cu Bogdan Beniuk și cu Miroslav Hrînîșînîm, a înființat compania teatrală „Beniuk și Hostikoev”.
Este activ în filme, fiind unul dintre cei mai cunoscuți actori de film ucraineni. A practicat karate, demonstrându-și de mai multe ori tehnicile cunoscute în filme.
Familia
[modificare | modificare sursă]- Prima soție — Nadejda Kondratovskaia, artistă emerită a Ucrainei
- A doua soție — Liubov Kubiuk, artistă emerită a Ucrainei
- Fiul— Gheorghi Hostikoev, actor
- A treia soție - Natalia Sumska, artistă a poporului din Ucraina
- Fiul - Veaceslav Hostikoev
Activitatea teatrală
[modificare | modificare sursă]Teatrul Academic Național Ivan Franko
[modificare | modificare sursă]- 1980 — «Unchiul Vanea» А. Cehov; regizor Serghei Dancenko — Аstrov
- «Гибель эскадры» А. Korneiciuk — Frehat
- 1981 — «Моя профессия — сеньор из высшего общества» Giulio Scarnicci și Renzo Tarabuzi; reg. Vladimir Ogloblin — Аntonio
- «Благочестивая Марта» Tirso de Molina; reg. Vladimir Ogloblin — Don Felipe
- «Санитарный день» А. Kolomieț; reg. Vladimir Ogloblin — Fedia
- «Мата Хари» N. Iordanova — Ivan Popov
- «Фронт» А. Korneiciuk — Оgnov
- «Бунт женщин» N. Hikmet și V. Komissarjevskaia — Roberto
- 1986 — «Энеида» И. Kotliarevski; reg. Serghei Dancenko — Eneas
- «Аукцыон» М. Garaeva — Valera
- 1987 — «Маestrul și Margareta» М. Bulgakov; reg. Irina Molostova — Wolland
- «Каменный властелин» L. Ukrainka — comandorul
- «Рождественская ночь» N. Gogol — diacul
- 1989 — «Тевье-Тевель» G. Gorin; reg. Serghei Dancenko și Dmitri Ciriliuk — Меnahem
- «Санитарная зона» М. Hvîlevoi — Аnarh
- 1991 — «Белая ворона» Iuri Rîbcinski și G. Tatarcenko; reg. Serghei Dancenko — Julien
- «Талан» М. Starîțki — Аnton Kvitka
- «Крошка Цахес» Ia. Stelmah — Baltazar
- «Мерлин, или Опустошённая страна» Таncred Dorst și Ursula Eller; reg. Serghei Dancenko — Моrdred
- 1999 — «Швейк» J. Hasek; reg. Grinișin, Miroslav și А. Joldak — spionul / jandarmul / tatăl / lt. Lukas
- «Кин ІV» G. Gorin; reg. Anatoli Hostikoev — Edmond Kean
- 2000 — «Пигмалион» George Bernard Shaw; reg. Serghei Dancenko — Henry Higgins
- 2001 — «Оtеllo» W. Shakespeare; reg. Vitali Malahov — Оtello
- «Carmen» А. Joldak și A. Hostikoev după nuvela lui P. Mérimée; reg. Andrei Joldak — Jose
- 2010 — «Zorba Grecul» N. Kazantzakis; reg. Vitali Malahov — Аlexis Zorba
- 2015 — «Лес» А. Оstrovski; reg. Dmitri Bogomazov — Ghenadi Nesceastlivțev, călător[4]
Compania teatrală „Beniuk și Hosikoev”
[modificare | modificare sursă]- 2003 — «Сеньор из высшего общества» Giulio Scarnicci și Renzo Tarabuzi; reg. Anatoli Hostikoev — Leonida Papagallo
- 2004 — «Șoareci și oameni» John Steinbeck; reg. Vitali Malahov — Lenny
- 2005 — «Белая ворона» Iuri Râbcinski și G. Таtarcenko; reg. Anatoli Hostikoev — menestrel
- 2008 — «Задунаец за порогом» după opera lui Semion Hulk-Artemovski; reg. Anatoli Hostikoev — sultanul
- 2011 — «Люкс для иностранцев» David Friedman — sponsorul festivalului
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- 1976 — Дума о Ковпаке — Janos Șot
- 1978 — Жнецы
- 1979 — Поезд чрезвычайного назначения
- 1979 — Вавилон XX — Volodea Iavorski, poet
- 1985 — Контрудар — generalul Cerniakovski
- 1985 — Миллион в брачной корзине — Raimondo
- 1986 — Точка возврата — Кulebiakin
- 1988 — Каменная душа — Dmitro Marusiak
- 1990 — Балаган
- 1990 — Штемп — Аркадий Ершов (озвучил Алексей Иващенко)
- 1991 — Господня рыба
- 1991 — Похороны на втором этаже — Аrkadi Erșov
- 1992 — Америкэн бой — gemenul mai mare
- 1992 — Ради семейного очага — Аnton
- 1993 — Ночь вопросов — actor
- 1993 — Западня — avocatul Evgheni Rafailovici
- 1994 — Выкуп — Evgheni Andreevici Sahibov, fost colonel în Armata Sovietică
- 1996 — Спасибо за то, что ты есть
- 1997—2001 — Роксолана (serial TV) — sultanul Suleiman I
- 2001 — Леди Бомж
- 2007 — Сердцу не прикажешь
- 2008 — Наваждение
- 2011 — Дело было на Кубани — Igor Mihailovici Krutov
- 2013 — Ловушка — Vadim Aleksandrovici Valuev
- 2014 — Пока станица спит — atamanul Gavril Petrovici
- 2014 — Ветренная женщина — Aleksandr Ivanovici Bogoliubov — om de afaceri, președintele companiei «Боголюбов и Ко»
- 2015 — Последний янычар — Gavril Petrovici
Premii și onoruri
[modificare | modificare sursă]- 1990 — artist al poporului din RSS Ucraineană
- 1996 — Premiul Național Ucrainean Taras Șevcenko
- 1997 — Laureat al premiului ”Kievskaia pektoral” la categoriile „cel mai bun actor” (Jose, spectacolul „Carmen”)
- 1999 — Laureat al premiului „Kievskaia pektoral” la categoriile „cel mai bun spectacol / spectacol teatral dramatic" (spectacolul „Kean al IV-lea”)
- 1999 — Laureat al premiului „Kievskaia pektoral" la categoriile „cel mai bun debut” (regie spectacolului „Kean al IV-lea”)
- 2001 — Laureat al premiului „Kievskaia pektoral" la categoriile „cel mai bun actor” (Othello, spectacolul „Othello”)
- 2003 — Cavaler al ordinului „Pentru merit” gradul III[5]
- 2007 — Cavaler al ordinului „Pentru merit” gradul II[6]
- 2010 — Laureat al premiului „Kievskaia pektoral” la categoriile „cel mai bun actor” (Zorba, spectacolul „Zorba Grecul”)
- 2013 — Cavaler al ordinului „Pentru merit” gradul I[7]
- Diploma de onoare a cabinetului de miniștri al Ucrainei
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ В Театре Франко прошел юбилейный вечер народного артиста Украины
- ^ Хостикоев Анатолий Георгиевич
- ^ Памяти Ирины Молостовой[nefuncțională]
- ^ Ирина ЧУЖИНОВА (22 октября 2015). „Искусство обмана: чего ждать от комедии «Лес» в Театре имени Ивана Франко”. Форбс Украина. Arhivat din original la 2016-10-10. Accesat în 9 octombrie 2016. Verificați datele pentru:
|date=
(ajutor) - ^ Указ Президента України №132/2003 від 12 лютого 2003 року «Про відзначення державними нагородами України працівників підприємств, установ та організацій»
- ^ Указ Президента України №21/2007 від 18 січня 2007 року «Про відзначення державними нагородами України»
- ^ Указ Президента України №78/2013 від 15 лютого 2013 року «Про нагородження А.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Анатолий Хостикоев на сайте театра Франка (укр.)[nefuncțională – arhivă]
- Биография актёра. Советский экран
- Наталья Сумская: «Мой муж — идеал для всей страны» (интервью)[nefuncțională]
- Анна Опанасенко-Сумская и Вячеслав Сумской: «Мы никогда не вмешивались в личную жизнь дочерей. Arhivat în , la Wayback Machine. Они сами себе мужей выбирали — пусть сами и решают, как с ними жить» Arhivat în , la Wayback Machine.
- За неделю до смерти отец актрис Натальи и Ольги Сумских праздновал свой 73-й день рождения в больнице.// «Газета по-українськи» № 451 за 18.09.2007