Anatol Gugel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Anatol Gujel)
Anatol Gugel
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (100 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor de literatură pentru copii[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău
Note
PremiiOrdinul Insigna de Onoare
Medalia „Mihai Eminescu”  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anatol Gugel (n. , Iași, România – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un poet, eseist, publicist și traducător moldovean de etnie evreiască, eminent al culturii, deținător al medaliei „Mihai Eminescu” și Artist de onoare al RSS Moldovenești (1971).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1946 până la moartea sa. Este autorul a peste 40 de cărți de poezie (inclusiv 10 cărți pentru copii) și jurnalism.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 6 aprilie 1922, la Iași, în familia avocatului Moișe Gughel[1] și a asistentei Olga Perlmuter (1886-1941), originară din Chișinău.[2] Tatăl a murit l-a scurt timp de tifos, iar mama, cu copilul de șase luni, s-a întors la Chișinău, la părinții săi. Și-a făcut studiile la liceul „B. P. Hasdeu” din Chișinău, unde s-a împrietenit cu viitorul scriitor Alexandru Cosmescu. Și-a luat bacalaureatul în 1941, după care și-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chișinău.[3] La începutul celui de-al doilea război mondial, s-a evacuat împreună cu institutul la Buguruslan în Siberia, unde și-a continuat studiile. După absolvirea institutului, în 1944, s-a întors la Chișinău, consacrându-se scrisului.

A debutat cu poezii în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Hasdeu” din Chișinău în martie 1940.[4]

Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generația mea” (1951) și „Schimbul nostru” (1952). A fost secretar de redacție la ziarele „Tinerimea Moldovei” (1945) și „Moldova Socialistă” (1959), redactor-șef adjunct la revista „Moldova” (1966-1996), unde a cultivat o publicistică de calitate, inclusiv la rubrica permanentă „De la Naslavcea la Giurgiulești”.[5]

Publică prezentări la cărțile de versuri ale lui Vitalie Tulnic, Emil Loteanu, ș.a. Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei mușcate” (1956), „Sonata lumii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc.

În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Tot în 2004, este distins cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova.[6]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

Cărți de versuri:[7]

  • Generația mea (Debut editorial), Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1951;
  • Schimbul nostru, Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1952;
  • Povestea gorunului, Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1954;
  • Nistrule, pe malul tău, ed. Școala Sovietică, Chișinău, 1956;
  • Fereastra cu trei mușcate, Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1956;
  • Poezii și poeme, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1959;
  • Ostroave verzi, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962;
  • Visătorii, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963;
  • Sonata lunii, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965;
  • Cutia de rezistență, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău,1968;
  • Scoica sarmatică, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1969;
  • Versuri, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1970;
  • Caietul în scoarțe de chihlimbar, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1975;
  • Lanterna magică, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1978;
  • Înșiră-te, mărgărite, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1979;
  • Crug, Chișinău, ed. Literatura artistică, 1982;
  • Post-scriptum, ed. Ruxanda, Chișinău,1998;
  • 8O viață de om, Chișinău, 2002;
  • Am fost odată ca niciodată, poezii și poeme, ed. Pontos, Chișinău,2004.

Cărți de publicistică:

  • Pe-un picior de plai, ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1960;
  • Drumeție. Oameni și locuri, ed. Lumina, Chișinău, 1975;
  • Har, ed. Literatura artistică, Chișinău, 1982.

Cărți pentru copii:

  • Eu, Anicuța și Radu, Chișinău,1962;
  • Flota mea, Chișinău, 1964;
  • Știubeiul cu povești, Chișinău, 1982;
  • Adio, Cioco, Chișinău, 1985.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pe piatra funerară, numele este scris Moișe Gughel (date disponibile pe site-ul de genealogie evreiască JewishGen.org). Bunicul, Abram Moiseevici (Movșevici) Gugel, deținea în Chișinău o fabrică de vaze ceramice, gresie și produse din teracotă.
  2. ^ ru Известному поэту и публицисту Анатолию Моисеевичу ГУЖЕЛЮ исполняется 90 лет
  3. ^ „Scriitorul Anatol Gugel a împlinit 100 de ani”. moldpres.md. Accesat în . 
  4. ^ „CEL MAI ÎN VÂRSTĂ POET DIN R. MOLDOVA – ANATOL GUGEL, CARE SCRIE ÎN CONTINUARE VERSURI…”. bibsadoveanusoroca.wordpress.com. Accesat în . 
  5. ^ „Poetul Anatol Gugel omagiat la 100 de ani”. centruleminescubm.wordpress.com. Accesat în . 
  6. ^ „Cel mai în vârstă poet din R. Moldova care scrie în continuare versuri”. afisha.md. Accesat în . 
  7. ^ „Anatol Gugel”. uniuneascriitorilor.md. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anatol_Gugel&oldid=15849890