Aloisia Veit
| Aloisia Veit | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [6][5]  Pontebba, Friuli-Veneția Giulia, Italia |
| Decedată | (49 de ani)[6] Hartheim Euthanasia Centre(d), Austria Superioară, Austria |
| Părinți | Josef Veit[*] Aloisia Veit[*] |
| Frați și surori | Josef Veit[*] Viktoria Veit[*] Josefa Veit[*] |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria.svg){kind=small} Austria Germană Republica Austriacă.svg){kind=small} Statul Federal al Austriei.svg){kind=small} Germania Nazistă |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domiciliu | Am Spiegelgrund[*][1] Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien - Medizinischer Universitätscampus[*][2] Graz Viena Therapiezentrum Ybbs - Psychiatrisches Krankenhaus[*][3] Tötungsanstalt Hartheim[*][4] Rosenburg[*][2] |
| Rude | Adolf Hitler[5] Josepha Schicklgruber[*] Konrad Pracher[*] Maria Pracher[*] |
Modifică date / text  | |
Aloisia Veit (n. , Pontebba, Friuli-Veneția Giulia, Italia – d. , Hartheim Euthanasia Centre(d), Austria Superioară, Austria) a fost verișoară cu Adolf Hitler și o victimă a uciderii bolnavilor de către naziști.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Aloisia Veit provenea din linia Schicklgruber; străbunica ei din partea tatălui, Josepha Schicklgruber, și bunica lui Adolf Hitler din partea tatălui, Maria Anna Schicklgruber(d), erau surori. A fost angajată cu funcția de cameristă. Din cauza unui „comportament neobișnuit”, a fost internată la 26 ianuarie 1932 în instituția Am Steinhof(d) din Viena unde a petrecut nouă ani în secții închise. Potrivit fișei pacientului, ea suferea de „tulburare mentală schizofrenică, cu confuzie și depresie, gândire dezorganizată, halucinații și idei delirante”.
Pe 28 noiembrie 1940, ea a fost transportată la instituția de îngrijire și recuperare a orașului Viena din Ybbs an der Donau și apoi, pe 6 decembrie 1940, a fost dusă la Centrul de Exterminare Hartheim și ucisă în camera de gazare de acolo.
Începând cu august 2004, istoricul american Timothy W. Ryback, care locuiește în Salzburg, și cercetătorul privat Florian M. Beierl au investigat în colaborare cu medicul legist din München, Wolfgang Eisenmenger, destinul Aloisiei Veit. Documentele descoperite în urma cercetărilor lor au fost publicate în 2005.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Q22116236[*], p. 275, 279 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Q22116236[*], p. 275 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q22116236[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Q22116236[*], p. 280 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c Q22116236[*], p. 274 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d Q22114666[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hans-Joachim Neumann, Henrik Eberle: War Hitler krank?: ein abschließender Befund, Lübbe-Verlag, Bergisch Gladbach 2009, ISBN 978-3-7857-2386-9.
- Annette Hinz-Wessels: Aloisia Veit – Ein „Euthanasie“-Opfer aus Hitlers Familie. In: Petra Fuchs, Maike Rotzoll, Ulrich Müller, Paul Richter, Gerrit Hohendorf (Hrsg.): „Das Vergessen der Vernichtung ist Teil der Vernichtung selbst“. Lebensgeschichten von Opfern der nationalsozialistischen „Euthanasie“, Wallstein, Göttingen 2007, ISBN 978-3-8353-0146-7, S. 274ff. (nicht ausgewertet)