Alexandru Întorsureanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Întorsureanu
Date personale
Născut 28 martie 1932
comuna Vaideeni, județul Vâlcea
Decedat 2004
Naționalitate română
Ocupație operator și director de imagine de film
Prezență online

Alexandru (Sandu) Întorsureanu (n. 28 martie 1932, comuna Vaideeni, județul Vâlcea - d. 2004) a fost un operator și director de imagine de film, profesor și inovator al tehnicilor de filmare. Împreună cu Gheorghe Fischer a inventat procedeul Graphys Color. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Canarul și viscolul (1970), Felix și Otilia (1972), Operațiunea Monstrul (1976), Marele singuratic (1977), Am fost șaisprezece (1979) și Întorcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 28 martie 1932 în comuna Vaideeni (azi în județul Vâlcea). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, colaborând ca student la realizarea filmelor studențești Necazurile unui om de treabă (scurtmetraj regizat de Olguța Zissu) și Cordovanii (cu care și-a susținut și examenul de stat).[1] A învățat meseria de operator cinematograf de la Victor Iliu (care învățase direct de la Serghei Eisenstein) și Ovidiu Gologan, debutând ca operator-șef în filmul Viața nu iartă (1960), regizat de Iulian Mihu și Manole Marcus.

A colaborat la mai multe filme cu operatorul Gheorghe Fischer, cei doi inventând procedeul Graphys Color (folosit pentru prima dată în filmul Felix și Otilia din 1972 [2]), o metodă de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice deosebite, la omologarea invenției aducându-și aportul și tehnicienii Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan.[3]

Încă din primii ani ai activității sale operatoricești, Alexandru Întorsureanu a devenit profesor asociat la catedra Arta operatorului de film și TV din cadrul IATC, predând ani de zile. Din anii '90 ai secolului al XX-lea a predat la Facultatea de Arte a Universității Hyperion. În decursul câtorva decenii de activitate, el a contribuit la formarea a sute de operatori de imagine.[4] A murit în anul 2004.

Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera un „stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc.[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Operator de imagine[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa în domeniul cinematografic, operatorul și directorul de imagine Alexandru Întorsureanu a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):

  • Premiul pentru imagine (1972) - pentru filmul Felix și Otilia (împreună cu Gheorghe Fischer) [5]
  • Premiul pentru inovație în tehnica cinematografică (1972) - pentru procedeul „Graphys color” (împreună cu Gheorghe Fischer, Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan) [6]
  • Premiul pentru întreaga activitate (1991) [7]

În plus, filmul Trecătoarele iubiri a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România în 1974 [8], iar Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu pe cel din 1980 [9], Alexandru Întorsureanu fiind menționat de juriu printre cei care au contribuit la realizarea lor.

De asemenea, Alexandru Întorsureanu a fost decorat în anul 2000 de președintele Emil Constantinescu cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Călin Căliman - „Alexandru Întorsureanu, „coloristul de o rară delicatețe””, în vol. „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 29.
  2. ^ Călin Căliman, op. cit., p. 36.
  3. ^ a b Călin Căliman, op. cit., p. 28.
  4. ^ Călin Căliman, op. cit., p. 47.
  5. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.) - „Premiile cineaștilor 1970-2000” (Editura și Tipografia Intact, București, 2001), p. 10.
  6. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 11.
  7. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 96.
  8. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 16.
  9. ^ Uniunea Cineaștilor din România, op. cit., p. 42.
  10. ^ Decretul nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666/16 decembrie 2000.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Călin Căliman - „Alexandru Întorsureanu, „coloristul de o rară delicatețe””, în vol. „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 28-50.

Legături externe[modificare | modificare sursă]