Alexandr Kuprin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol este despre scriitorul Alexandr Kuprin. Pentru pictorul cu același nume, vedeți Alexandr V. Kuprin.
Alexandr Ivanovici Kuprin
Александр Иванович Куприн
Alexander Ivanovich Kuprin 7.jpg
Alexandr Kuprin
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Narovtšat[*], Narovchatsky Uyezd[*], Imperiul Rus[2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[2][4][5][6][7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Leningrad, URSS[2][3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLiteratorskie mostki[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Q15107942[*] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiKsenia Kuprina[*] Modificați la Wikidata
Naționalitaterusă Rusia
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, pilot, explorator, aventurier
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarnaturalism, realism
Subiectesocietatea epocii
Specie literarăroman povestire, schiță
Note
PremiiPushkin Prize[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Aleksandr Kuprin signature.svg
Prezență online

Alexandr Ivanovici Kuprin (Александр Иванович Куприн) (n. 7 septembrie 1870, regiunea Penza - d. 25 august 1938, Leningrad) a fost un scriitor, pilot, explorator și aventurier rus, ale cărui romane cel mai bine cunoscute sunt Moloh (1896), Olesia (1898), Duelul (1905), Tânărul căpitan Rîbnikov (1906), Smarald (1907), și Brățara cu granate (1911). Vladimir Nabokov l-a numit pe Kuprin Rudyard Kipling al Rusiei pentru poveștile lui despre cautătorii patetici de aventură.

Fiul unei prințese tătare, el a încercat mai multe meserii, lucrând ca ofițer, actor de circ, cântăreț de strană, doctor, vânător, pescar și multe altele. Primele nuvele, dintre care unele despre cai și alte animale, clocotesc de dragostea de viața în toate formele ei de manifestare. Popularitatea lui a crescut rapid după ce Lev Tolstoi l-a proclamat pe Kuprin ca pe un adevărat succesor al lui Cehov. Povestea de spionaj Tânărul căpitan Rîbnikov (1906) a fost considerată punctul culminant al artei sale. După aceea, el a arătat din ce în ce mai puțin interes pentru literatură, petrecându-și timpul în cârciumi și bordeluri. Romanul despre viața prostituatelor, Iama (Groapa) (1915), a fost criticată pentru naturalismul ei excesiv.

După Revoluția rusă, Kuprin a emigrat în Franța, dar s-a reîntors în țară, la Moscova, pe 31 mai 1937. Repatrierea i-a asigurat editarea romanelor și nuvelelor sale în Uniunea Sovietică.

Kuprin a fost înmormântat alături alți mari înaintași scriitori în cimitirul Volkovo din Leningrad.

Kuprin în oraşul Gatcina (caricatură din anii 1910)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1897: Tipuri kievene (Киевские типы)
  • 1896: Moloh (Молох)
  • 1898: Olesia (Олеся)
  • 1905: Dueluri (Поединок)
  • 1928 - 1932: Iunkerii (Юнкера)
  • 1907: Deirul (Бред)
  • 1907: Gambrinus (Гамбринус)
  • 1910: Brățara din granate (Гранатовый браслет)
  • 1912: Fulgerul Negru (Чёрная молния)
  • 1913: Blestemul (Анафема)
  • 1915: Groapa (Яма).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Краткая литературная энциклопедия 
  3. ^ a b Куприн Александр Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ Куприн Александр Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Aleksandr Ivanovich Kuprin, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Aleksandr Kuprin, SNAC, accesat în  
  8. ^ Alexander Kuprin, Find a Grave, accesat în  
  9. ^ Александр Куприн, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  10. ^ Alexandre KOUPRINE, NooSFere, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]