Alex Mihai Stoenescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Alex Mihai Stoenescu (n. 2 octombrie 1953, București) este un istoric, scriitor și politician român.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Alex Mihai Stoenescu, fiul lui Ioan și Susula Catina, s-a născut la data de 2 octombrie 1953, la București într-o familie de intelectuali cu tradiție militară. Tatăl său, inginer și ofițer de aviație cu studii la Charlottenburg, îi impune un regim de viață sever, de educație germană, din care nu lipsesc lectura organizată (curente literare, genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. A absolvit, la numai 19 ani (lucru excepțional pentru sistemul de învățământ românesc din toate epocile moderne), Facultatea de Istorie (1972) și Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978).

Din 1979 începe să scrie proze scurte, care nu văd însă lumina tiparului.

La data de 15 iulie 1987, ca urmare a serviciilor aduse Securității, Stoenescu a devenit membru al Partidului Comunist[1].

După Revoluția din 1989 Stoenescu a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o scensiune rapidă în funcții de încredere:

  • 1991 - A fost numit secretar general de redacție la „Viitorul românesc", revista literară a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România;
  • 1992 - Consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din M.Ap.N.
  • 1997 - Subsecretar de stat în guvern (Departamentul Informațiilor Publice)
  • 1997-1998 - Șeful Direcției de Relații Publice a Armatei.

De asemenea, a îndeplinit funcția de director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale" din București (2003-2004). Este realizatorul documentarului istoric de televiziune „Nașterea unei națiuni". În anul 2006, a fondat Centrul de Istorie a Românilor „Constantin C. Giurăscu”.

Colaborator al Securității[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a solicitării Directorului IRRD, Claudiu Iordache, CNSAS a inițiat în 2007 investigarea apartenenței lui Stoenescu la structurile fostei Securități din timpul regimului comunist[2]. CNSAS a răspuns solicitării Directorului IRRD, prin „Nota de constatare a Direcției Investigații CNSAS” Nr. DI/I/3164/14.10.2009, prin care este recunoscută calitatea lui A.M. Stoenescu de colaborator al Securității. „Recrutat înainte de Revoluție sub numele conspirativ „Gavrilescu Adrian”, istoricul Alex Stoenescu a primit bani de la Securitate”, [3][4]. Din datele Notei de constatare CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 în 1987 nu mai puțin de 70 de note informative[5]. Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu: „În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată cu pricepere și pasiune, concretizată în 43 de informații scrise"[6]. Același căpitan Sasu Dan, un an mai târziu, îi reconfirmă lui Stoenescu calitățile de informator: „...Deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informații, cu spirit de inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate"[7].

Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în 1984, pe când lucra ca subinginer la o întreprindere din Băneasa[8]. De altă părere este fostul redactor al postului de radio "Europa Liberă" Neculai Constantin Munteanu, care afirmă în baza notelor informative scrise de Stoenescu, faptul că în trei ani de colaborare acesta a produs o sută de rapoarte, în a căror arie de interes se aflau și cei care comentau la locul de muncă știri difuzate la Radio Europa Liberă. Tot Munteanu descrie contribuția informativă a lui Stoenescu la prinderea unuia dintre cei care doreau să obțină probe fotografice ale situației de fapt din România comunistă.[9]

Dosarul lui Stoenescu, întocmit de Direcția de Investigații a CNSAS, a fost trimis în decembrie 2010 Curții de Apel București, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, spre soluționare, dat fiind că CNSAS nu mai are drept de verdict în privința colaborării cu Securitatea ca poliție politică[10].

La data de 25.09.2012, Curtea de Apel București a constatat[11] calitatea lui Alexandru Mihai Stoenescu de colaborator al Securității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat[12] acest lucru prin Decizia nr. 1677/1.04.2014 respingând recursul înaintat de acesta.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În anul 1999, Stoenescu s-a aflat printre fondatorii Uniunii Forțelor de Dreapta și vice-președinte al acestei uniuni, de unde, în urma insuccesului la alegeri, a demisionat[13] în august 2000 pentru a se înscrie în PNL[14]. Pentru o scurtă perioadă de timp (octombrie 2006-martie 2007) a fost primvice-președinte, responsabil cu doctrina, al Partidului Noua Generație - Creștin Democrat, un partid politic de dreapta, creștin, naționalist și conservator, înființat la 20 martie 1999 de către un grup de 17 tineri licențiați în științe politice și juridice. La 10 ianuarie 2004, președinția partidului a fost preluată de George Becali[15], care l-a numit pe Stoenescu în grupul de istorici însărcinați să scrie „istoria adevărată a României”[16]. În noiembrie 2007 Stoenescu, l-a abandonat pe Becali, împreună cu un grup de membri[17]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

  • "Armata, mareșalul și evreii", 1998 (ediția I), 2010 (ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. I - "Revoluție și francmasonerie", 2001 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. II - "Esecul democrației române", 2001 (ediția I), 2002 (ediția a II-a), 2010 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. III - "Cele trei dictaturi", 2002 (ediția I), 2010 (ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 1 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o tragedie românească", 2004 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Istoria loviturilor de stat din România", Vol. IV, part 2 - "Revoluția din Decembrie 1989 - o tragedie românească", 2005 (ediția I), 2006 (ediția a II-a), 2012 (ediția a III-a), Editura RAO;
  • "Dinastia Brătianu", 2002, Editura RAO;
  • "Interviuri despre revoluție", 2004 (Ediția I), 2012 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "Afacerea Carol:intrigi și iubiri", 2004, Editura Lumea Magazin;
  • "Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990: prima guvernare Petre Roman", 2006 (Ediția I), 2007 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "De la regimul comunist la regimul Iliescu", Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, 2008 (Ediția I), 2009 (Ediția a II-a), Editura RAO;
  • "România postcomunistă: 1989-1991", 2008, Editura RAO;
  • "În sfârșit, adevărul...", Generalul Victor Atanasie Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, 2009, Editura RAO;
  • „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, 2009, Editura RAO[18]
  • „Istoria Olteniei”, 2011, Editura RAO[19]
  • "Introducere în studiul istoriei (Tratat de istoriografie)", Vol. 1, 2013, Editura RAO;
  • "Mari olteni", 2014, Editura RAO;
  • "Țiganii din Europa și din România", 2015, Editura RAO;

Beletristică[modificare | modificare sursă]

  • Drumul Olandei (1991);
  • Câinii regăsiți (1992);
  • Patimile Sfântului Tommaso D'Aquino (1995);
  • Misiunea dominicană (1997);
  • Noaptea incendiului (2000).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Raport ce privește pe "Gavrilescu Adrian" din 04.08.1987, întocmit și semnat olograf de cpt. Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, Aprobată de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, loc.cit.
  2. ^ Adresa C.N.S.A.S. Nr. P1200/07, din 21 decembrie 2010, în Caietele Revoluției, p. 57, Editura IRRD, Nr. 1 (33)/ 2011, (ISSN 1841-6683).
  3. ^ Cristian Andrei, în ziarul Puterea, 12 decembrie 2010. [1]
  4. ^ Jipa, Roxana: Alex Mihai Stoenescu, turnătorul plătit care voia să ajungă ofițer, 14 decembrie 2010, Kamikazeonline.ro.
  5. ^ Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției (ISSN 1841-6683), Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, pp. 58-65
  6. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 01.02.1986, op. cit.
  7. ^ Notă de analiză a informatorului „Gavrilescu Adrian” din 10.06.1987, întocmită și semnată olograf de ctp. Sasu Dan, Dir. 2, Serv. 1, Bir. 2, aprobată de lt. colonel Deaconu Ioan, Dir. 2, Serv. 1, șef serviciu și de col. Alexandru, Dir. 2, din Nota de constatare C.N.S.A.S., Direcția Investigații, Nr. DI/I/3164/14.10.2009, în Caietele Revoluției, Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, p. 65
  8. ^ Corlatan, Mirela: Alex Stoenescu se prezinta: sursa „Gavrilescu", în Cotidianul.ro, 1 noiembrie 2006
  9. ^ Neculai Constantin Munteanu - Top 5: Cei mai scîrboși informatori, 01 noiembrie 2011, Radio Europa Liberă
  10. ^ Caietele Revoluției, Nr. 1 (33)/ 2011, Editura IRRD, p. 57. Cf. TV-net. ro: Dosarul lui Stoenescu trimis de CNSAS în Instanță
  11. ^ http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=200000000251596&id_inst=2
  12. ^ http://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=200000000251596
  13. ^ "Alex Stoenescu se inscrie in PNL", Ziua, August 14, 2000
  14. ^ "Mare agitatie in PNL", Ziua, 17 august 2000
  15. ^ „Gigi Becali, colindat pe „euroi"", Evenimentul Zilei, 16 decembrie 2006
  16. ^ „Elita lui Gigi", Cotidianul, 13 septembrie 2006, http://www.cotidianul.ro/elita_lui_gigi-15452.html
  17. ^ "Gigi Becali rămâne singur in Palat", Evenimentul Zilei, 20 noiembrie 2007, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/468842/Gigi-Becali-ramane-singur-in-Palat/
  18. ^ Lansare eveniment: Cronologia evenimentelor din decembrie 1989, de Alex Mihai Stoenescu - Cultura, 26 noiembrie 2009, D. S., HotNews.ro, accesat la 30 iunie 2012
  19. ^ Alex Mihai Stoenescu lansează cartea „Istoria Olteniei“ la Slatina, 21 octombrie 2011, Mihaela Lăutărescu, Adevărul, accesat la 30 iunie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Oprea - Conspirația securității (Ed. Lumea Magazin, București, 2004).

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Despre opera istorică a lui Stoenescu

Legături externe[modificare | modificare sursă]