Sari la conținut

Alexandr Kuprin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Aleksandr Kuprin)
Acest articol este despre scriitorul Alexandr Kuprin. Pentru pictorul cu același nume, vedeți Alexandr V. Kuprin.
Alexandr Ivanovici Kuprin
Александр Иванович Куприн

Alexandr Kuprin
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Narovchat⁠(d), Gubernia Penza, Imperiul Rus[4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][6][7][8] Modificați la Wikidata
Leningrad, RSFS Rusă, URSS[4][5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLiteratorskie mostki[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuQ15107942[*] (din )
Maria Kuprina-Iordanskaia[*][[Maria Kuprina-Iordanskaia (Russian editor and publisher)|]] Modificați la Wikidata
CopiiKsenia Aleksandrovna Kuprina[*][[Ksenia Aleksandrovna Kuprina (Russian and French actress and writer)|]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Sovietică Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, pilot, explorator, aventurier
Limbi vorbitelimba rusă[7][9][3] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarnaturalism, realism
Subiectesocietatea epocii
Specie literarăroman povestire, schiță
Note
PremiiPușkinskaia premia[*][[Pușkinskaia premia (Russian literary award)|]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online

Alexandr Ivanovici Kuprin (Александр Иванович Куприн) (n. 7 septembrie 1870, regiunea Penza - d. 25 august 1938, Leningrad) a fost un scriitor, pilot, explorator și aventurier rus, ale cărui romane cel mai bine cunoscute sunt Moloh (1896), Olesia (1898), Duelul (1905), Tânărul căpitan Rîbnikov (1906), Smarald (1907), și Brățara cu granate (1911). Vladimir Nabokov l-a numit pe Kuprin Rudyard Kipling al Rusiei pentru poveștile lui despre cautătorii patetici de aventură.

Fiul unei prințese tătare, el a încercat mai multe meserii, lucrând ca ofițer, actor de circ, cântăreț de strană, doctor, vânător, pescar și multe altele. Primele nuvele, dintre care unele despre cai și alte animale, clocotesc de dragostea de viața în toate formele ei de manifestare. Popularitatea lui a crescut rapid după ce Lev Tolstoi l-a proclamat pe Kuprin ca pe un adevărat succesor al lui Cehov. Povestea de spionaj Tânărul căpitan Rîbnikov (1906) a fost considerată punctul culminant al artei sale. După aceea, el a arătat din ce în ce mai puțin interes pentru literatură, petrecându-și timpul în cârciumi și bordeluri. Romanul despre viața prostituatelor, Iama (Groapa) (1915), a fost criticată pentru naturalismul ei excesiv.

După Revoluția rusă, Kuprin a emigrat în Franța, dar s-a reîntors în țară, la Moscova, pe 31 mai 1937. Repatrierea i-a asigurat editarea romanelor și nuvelelor sale în Uniunea Sovietică.

Kuprin a fost înmormântat alături alți mari înaintași scriitori în cimitirul Volkovo din Leningrad.

Kuprin în oraşul Gatcina (caricatură din anii 1910)
  • 1897: Tipuri kievene (Киевские типы)
  • 1896: Moloh (Молох)
  • 1898: Olesia (Олеся)
  • 1905: Dueluri (Поединок)
  • 1928 - 1932: Iunkerii (Юнкера)
  • 1907: Deirul (Бред)
  • 1907: Gambrinus (Гамбринус)
  • 1910: Brățara din granate (Гранатовый браслет)
  • 1912: Fulgerul Negru (Чёрная молния)
  • 1913: Blestemul (Анафема)
  • 1915: Groapa (Яма).
  • Soarele lichid (Жидкое солнце, 1913), traducere de Viorica Huber. CPSF #224-225 / 1964
  • Vrăjitoarea, 1969, BPT 520, Editura pentru Literatură
  • Vrăjitoarea și alte nuvele, 2006, Editura Leda
  1. 1 2 „Alexandr Kuprin” (în rusă). Moscova: Краткая литературная энциклопедия[*]. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
  2. Olga Bogdanova (ed.). „Литераторы Санкт-Петербурга. XX век” (în rusă). Wikidata Q108611244.
  3. 1 2 „ПроДетЛит” (în rusă). . Wikidata Q124821483.
  4. 1 2 „Краткая литературная энциклопедия” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
  5. 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Куприн Александр Иванович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  6. Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Куприн Александр Иванович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  7. 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Alexandr Kuprin” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  8. Andrew Bell. „Aleksandr Ivanovich Kuprin” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  9. „Alexandr Kuprin”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]