Afonso de Albuquerque

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la navigatorul portughez Afonso de Albuquerque. Pentru alte utilizări ale numelui, vedeți Albuquerque (dezambiguizare).
Afonso de Albuquerque

Afonso de Albuquerque sau Affonso d'Albuquerque (n. 1453 - d. 16 decembrie 1515) a fost un navigator și colonizator portughez (supranumit Afonso cel Mare), întemeietorul puterii portugheze în India.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Afonso d'Albuquerque se naște în 1453, în Alhandra, lângă Lisabona. Provine dintr-o familie nobilă. Este fiul nelegitm al regelui Diniz și rudă cu celebra familie de exploratori Menezes.

Este crescut la curtea regelui Alfons al V-lea, unde primește o educație aleasă și intră în serviciul flotei portugheze sub João al II-lea, ca mare scutier al acestuia.

Expediții[modificare | modificare sursă]

Prima expediție, 1503-1504[modificare | modificare sursă]

În aprilie 1503 pornește, împreună cu vărul său Francisco, din Belém spre India, pustiește coasta Malabar, stabilește un fort la Cochin (Kochin) și se întoarce în Porugalia cu o pradă uriașă. În urma raportului înaintat regelui João al II-lea, acesta și-a dat seama că un impriu colonial atât de întins nu putea fi condus de la mii de kilometri depărtare, conducătorul efectiv (cu titlul de vicerege) trebuind să-și aibă reședința în India.

Afonso de Albuquerque va fi cea de-a doua persoană care va primi această înaltă funcție (în 1506 numit, din 1509 efectiv); mai înainte sub regele Manuel, a fost numit comandant suprem al flotei.

În Golful Persic și Malabar 1504-1508[modificare | modificare sursă]

Expediții în Goa și Malacca 1510-1511[modificare | modificare sursă]

La 20 ianuarie 1510, conducând o flotă de 20 de caravele (cu 2 000 de oameni) pornește să cucerească Goa (supranumit "orașul de aur"), marele port de pe coasta vestică a Indiei, pe care reușește să-l cucerească definitiv abia în cea de-a doua expediție (noiembrie 1510, cu 34 de corăbii), când a nimicit în câteva ore garnizoana de 9 000 de soldați și a ucis peste 6 000 de negustori arabi cu familiile, jefuind cumplit orașul.

De aici întreprinde expediții de cucerire pe coasta Malabar și în insula Ceylon și, cu o flotă de 19 vase (cu 1 400 de soldați), ocupă orașul Malacca ("cheia Orientului") (1511), pe care, potrivit obiceiului, îl jefuiește, luând o pradă bogată[1]

Alte expediții 1512-1515[modificare | modificare sursă]

După o încercare nereușită de cucerire a orașului Aden(1513), care păzea intrarea în Marea Roșie, cu o flotă de 27 de caravele (având 2 200 de oameni, dintre care 1 500 portughezi și 700 indieni) cucerește aproape fără luptă (profitând de conflictul pentru putere care se dădea în interior) orașul-port Ormuz (martie 1515).

Își oferă serviciile sultanului Persiei, propunându-i sprijinul flotei sale contra turcilor, și, pentru a ruina Egiptul, se concertează cu negusul Abisiniei să schimbe cursul Nilului (prin devierea acestuia spre Marea Roșie!). Nu reușește acest lucru întrucât, ca urmare a cererii sale din 1514 de a primi titlul de "duce de Goa", răspunsul a fost, datorită intrigilor de la curte, revocarea sa, fiind numit ca succesor Soares d'Albergaria.

Declinul[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numai ceea ce îi revenea regelui Portugaliei, respectiv a cincea parte din pradă, se ridica la suma de 200 000 de ducați, o sumă considerabilă pentru acea vreme, pentru el reținând doar șase statui de lei, în bronz, care, după moartea lui, urma să-i împodobească mormântul.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Silviu Neguț, Căutători de noi tărâmuri, Editura Eminescu, București, 1987

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]