Advecție (fizică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Advecția reprezintă, în fizică, procesul de modificare a unei proprietăți fizice (de regulă, o mărime fizică intensivă) care se produce într-un anumit punct P, provocat de mișcarea de ansamblu a masei de fluid din spațiul în care se află punctul P. Mărimea fizică asociată punctului P este în general o valoare scalară care face parte dint-un câmp scalar definit pentru întregul sistem în care are loc mișcarea fluidului.


Pentru descrierea riguroasă a evoluției temporale a modificării unei mărimi s oarecare se ia în considerare vectorul viteză momentană din punctul P și se exprimă viteza de variație a proprietății studiate, prin derivata parțială de ordinul întâi în raport de timp:

Dacă în punctul P se studiază variația unei mărimi vectoriale , atunci relația care exprimă viteza de variație a mărimii, se exprimă prin relația:

În relațiile de mai sus, prin simbolul a fost notat operatorul diferențial de ordinul întâi gradient, definit prin relația , unde , , sunt coordonatele punctului P iar , și sunt versorii axelor de coordonate.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dima, Ion și alții: Dicționar de fizică, Editura enciclopedică română, București, 1972, (pag.11)