Ademar de Le Puy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ademar de Le Puy
Adhémar de Monteil à Antioche.jpeg
Ademar de Le Puy
Date personale
Născut secolul XI
Decedat 1 august 1098
Antakya, Turcia
Cetățenie Franța
Ocupație preot
Episcopul Adhemar de Le Puy în mulțime, în stânga (roșu) Raimond de Toulouse

Ademar de Le Puy, cunoscut ca și Adhemar de Monteil (d. 1 august 1098) a fost o figură importanta a primei Cruciade, episcop de Le Puy-en-Velay (1077 - 1098). Provenea dintr-o familie nobilă din Valence, a fost fiul contelui de Valentinois, proprietarul castelului Montélimar.

Legat papal[modificare | modificare sursă]

Atunci când Conciliul de la Clermont, în 1096 a decis începutul cruciadei pentru eliberarea Ierusalimului și a Sfântului Mormânt de sub musulmani, Adhemar cu mare zel a răspuns chemării de a merge în orient. După ce a primit competența de legat papal (de la Papa Urban al II-lea) al cruciaților, a intrat armata contelui Raimond de Toulouse și a traversat drumul până la Constantinopol, unde a avut loc unificarea trupelor cruciate.

În timp ce conducătorii cruciadei se contestau reciproc în dreptul de a conduce campania, după episcop s-a fortificat rolul de lider spiritual al „ostașilor lui Hristos”. La Constantinopol, Adhemar a negociat cu împăratul Alexios I Comnen. Mai tîrziu chema cruciații la ordine în Niceea și a luat parte la Bătălia de la Dorylaeum.

Prima Cruciadă[modificare | modificare sursă]

În timpul asediului Antiohiei, în mare parte datorită episcopului, care a vegheat asupra respectării ritualurilor bisericești și a sărbătorilor pe picior de egalitate, cruciații nu au pierdut spiritul de luptă. După căderea Antiohiei, atunci când orașul a fost înconjurat de armata emirului Kerbogha, Adhemar a făcut o procesiune pe străzile Antiohiei închizînd porțile orașului, pentru a nu permite acelor cruciați care se speriaseră să fugă. Atunci când în conformitate cu predicția călugărului Pierre Barthélemy, în Antiohia, a fost descoperită Lancea Sfântă, Adhemar a fost unul dintre puținii care a privit sceptic la descoperire, deoarece știa că această relicvă se afla la Constantinopol. Cu toate acestea văzând entuziasmul care a cuprins cruciații, el nu a împărtășit suspiciunile sale.

După înfrângerea lui Kerbogha, episcopul a făcut încercări de a soluționa conflictele în tabăra liderilor cruciați, însă pe 1 august 1098 a murit în timpul epidemiei, probabil de tifos și atunci "o mare tristețe a cuprins armatele lui Hristos, deoarece legatul papei era un sprijin pentru cei săraci și un sfetnic pentru cei bogați"[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cronică anonimă. Citată este amintită de Pierre Viemarre.