Adelaida de Normandia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Adelaide de Normandia)
Adelaida de Normandia
Date personale
Născută1026 Modificați la Wikidata
Calvados, Basse-Normandie, Franța Modificați la Wikidata
Decedată1090 (64 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiRobert I[1]
Herleva[*][[Herleva (Norman woman, William mother)|​]][2][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriWilhelm Cuceritorul[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLambert al II-lea de Lens (din )[1]
Odo al IV-lea de Troyes (din )[1]
Enguerrand al II-lea de Ponthieu ()[1] Modificați la Wikidata
CopiiJudith of Lens[*][[Judith of Lens (countess c. 1054–after 1086)|​]][1]
Adeliza d'Aumale[*][[Adeliza d'Aumale (Peerage person ID=104821)|​]][2]
Ștefan de Aumale[2][3]
Helissende de Ponthieu[*][[Helissende de Ponthieu (1002 -)|​]][3] Modificați la Wikidata
Ocupațiefeudal[*] Modificați la Wikidata
 Blazonul conților de Aumale

Adelaida de Normandia (sau Adeliza) (n. cca. 1030 - d. înainte de 1090) a fost sora lui William Cuceritorul și contesă de Aumale cu drepturi depline.

Viața[modificare | modificare sursă]

Adelaida a fost fiica ducelui Robert I "Magnificul" de Normandia,[a] fiind născută în jurul anului 1030[4] Elisabeth Van Houts, în articolul său intitulat Les femmes dans l’histoire du duché de Normandie menționează pe contesa Adelaida ca fiind una dintre femeile normande de prestigiu care ar fi exercitat o puternică influență asupra copiilor săi.[5]

Prima căsătorie a Adelaidei a fost cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu, astfel atrăgând un puternic aliat în Normandia superioară de partea lui ducelui William al II-lea.[6] Însă, cu ocazia conciliului ținut la Reims în 1049, în care căsătoria lui William cu Matilda de Flandra a fost interzisă în baza consanguinității, s-a constatat că același lucru viza și pe contele Eustațiu al II-lea de Boulogne și pe Enguerrand de Ponthieu, care deja se căsătorise cu Adelaide.[7] Căsătoria Adelaidei a fost se pare anulată în jur de 1049-1050, drept pentru care s-a aranjat un alt mariaj pentru ea, de această dată cu contele Lambert al II-lea de Lens, fiul cel mic al lui Eustațiu I de Boulogne, realizându-se o nouă alianță matrimonială între Normandia și Comitatul de Boulogne.[8] Lambert a fost ucis în 1054 la Lille, pe când venise în sprijinul contelui Balduin al V-lea de Flandra împotriva împăratuliu Henric al III-lea.[9] Rămasă văduvă, Adelaida a rezidat la Aumale, probabil parte a zestrei ei de la primul soț, Engurerand, sau parte a unui aranjament după capturarea lui Guy of Ponthieu, fostul ei cumnat.[b][8] Fiind văduvă, Adelaida a început o retragere cvasireligioasă, fiind implicată într-o relație cu biserica din Auchy, căreia i-a oferit un număr de donații.[8] În 1060, s-a apelat din nou la ea pentru a se realiza o nouă alianță matrimonială, de această dată cu mai tânărul conte Odo de Champagne.[10] Se pare că Odo ar fi fost cumva dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi.[10]

În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa.[11] În 1086, ca Comitissa de Albatnarla,[11] așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca având numeroase posesiuni atât în Suffolk cât și în Essex,[12] fiind una dintre puținele femei normande care să dețină posesiuni în Anglia cu drepturi depline.[13] De asemenea, i s-a conferit senioria de Holderness, care va fi deținută după moartea ei de către cel de al treilea soț, Odo, care între timp fusese dezmoștenit de posesiunile sale de pe continent (Troyes și Meaux); stăpânirea a trecut ulterior asupra fiului lor, Ștefan.[11] Adelaida a murit înainte de 1090.[14]

Familia[modificare | modificare sursă]

Adelaida a fost căsătorită în trei rânduru; mai întâi cu contele Enguerrand al II-lea de Ponthieu (d. 1053)[15] cu care a avut o fiică:

  • Adelaida a II-a, contesă de Aumale, căsătorită cu Guillaume de Bréteuil, senior de Bréteuil.[11]

Cu al doilea soț, contele Lambert al II-lea de Lens (d. 1054),[14] a avut de asemenea o fiică:

Cel de al treilea soț, din 1060, a fost contele Odo de Champagne (d. după 1096),[17] cu care a avut un fiu:

  • Ștefan,[17] care a moștenit stăpânirea asupra Aumale.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Kindred Britain 
  2. ^ a b c The Peerage 
  3. ^ a b Genealogics 
  4. ^ George Andrews Moriarty, The Plantagenet Ancestry of King Edward III and Queen Philippa, Salt Lake City, UT, Mormon Pioneer Genealogy Society, 1985, p. 13.
  5. ^ Elisabeth van Houts, 'Les femmes dans l'histoire du duché de Normandie', Tabularia « Études », n° 2, 2002, (10 July 2002), p. 24.
  6. ^ Kathleen Thompson, 'Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale', Normandy and its Neighbours 900-1250; Essays for David Bates (ed. David Crouch, Kathleen Thompson), Brepols Publishers, 2011), p. 69-70.
  7. ^ Kathleen Thompson, 'Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale', Normandy and its Neighbours 900-1250; Essays for David Bates (ed. David Crouch, Kathleen Thompson), Brepols Publishers, 2011), p. 68.
  8. ^ a b c Kathleen Thompson, 'Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale', Normandy and its Neighbours 900-1250; Essays for David Bates (ed. David Crouch, Kathleen Thompson), Brepols Publishers, 2011), p. 71.
  9. ^ John Carl Andressohn, The ancestry and life of Godfrey of Bouillon, Ayer Publishing, 1972, p. 20.
  10. ^ a b Kathleen Thompson, 'Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale', Normandy and its Neighbours 900-1250; Essays for David Bates (ed. David Crouch, Kathleen Thompson), Brepols Publishers, 2011, p. 72.
  11. ^ a b c d George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant (ed. Vicary Gibbs), Vol. I, Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910, p. 351.
  12. ^ Ann Williams, The English and the Norman Conquest, Woodbridge, UK, The Boydell Press, 1995), p. 58, n. 57.
  13. ^ Kathleen Thompson, 'Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale', Normandy and its Neighbours 900-1250; Essays for David Bates (ed. David Crouch, Kathleen Thompson), Brepols Publishers, 2011), p. 76.
  14. ^ a b George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant (ed. Vicary Gibbs), Vol. I, Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910, p. 352.
  15. ^ George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant (ed. Vicary Gibbs), Vol. I, Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910, p. 350-352,
  16. ^ N. J. Higham, The Kingdom of Northumbria, AD 350 - 1100, Alan Sutton Publishing, Ltd., 1993, p. 226.
  17. ^ a b Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 46.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chestiunea asupra mamei el rămâne încă netranșată. Elisabeth Van Houts, 'Les femmes dans l'histoire du duché de Normandie', Tabularia « Études », n° 2, 2002, (10 July 2002), p. 23, n. 22 supune discuției precizarea cronicarului Robert de Torigni din GND II, p. 272, care o numește ca fiind "sora uterină" (soror uterina) a lui William și opinează că este vorba de o eroare similară cu cea pe care același cronicar o face referitor la ducele Richard al II-lea și fratele său vitreg pe linie paternă, contele Guillaume d'Eu (unde îi numește ca frați "uterini"). Pe această bază, se conchide că Adelaide ar fi fost o fiică a ducelui Robert cu o altă concubină. Kathleen Thompson, "Being the Ducal Sister: The Role of Adelaide of Aumale", Normandy and Its Neighbors, Brepols, 2011, p. 63 citează acelațși pasaj din Gesta, anume Gesta II, 270-272, însă îi dă o interpretare diferită. Ea notează că Robert de Torigni s-ar referi la relația cu ducele William Cuceritorul astfel: "așadar, putem conchide că cei doi aveau aceeași mamă și același tată cu Cuceritorul." Însă, dat fiind că Torigni a scris la un secol după nașterea Adelaidei și în aceeași frază din Gesta face o eroare genealogică, ea conchide că identitatea mamei Adelaidei rămâne o chestiune deschisă.
  2. ^ Înainte de a deveni un mic comitat, Aumale era un oraș pe malul râului Bresle din nord-estul Normandiei. A revenit familiei prin intermediul mamei lui Enguerrand, moștenitoare a Aumale. A fost constituit pentru Adelaida ca un comitat de către fratele ei, Guillaume, însă nu se cunoaște cu exactitate când anume. Adelaide a fost prima contesă de Aumale, fiind succedată de fiul ei, Ștefan de Aumale. A se vedea Cokayne, The Complete Peerage, Vol. I, p. 350.