Acordul de la Belfast

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Acordul de la Belfast (în engleză Belfast Agreement, irlandeză Comhaontú Bhéal Feirste) sau Acordul din Vinerea Mare (în engleză Good Friday Agreement, irlandeză Comhaontú Aoine an Chéasta) a fost un moment de referință în procesul de pace din Irlanda de Nord. Prin el, s-a înființat Adunarea Irlandei de Nord cu puteri legislative locale și a marcat reducerea violențelor din perioada denimită The Troubles.[1] El a fost semnat la Belfast la 10 aprilie 1998 (în Vinerea Mare) de către guvernele britanic și irlandez și a fost susținut de majoritatea partidelor politice nord-irlandeze. La 23 mai 1998, acordul a fost aprobat de alegătorii nord-irlandezi prin referendum. În aceeași zi, alegătorii din Republica Irlanda au votat într-un referendum separat pentru modificarea constituției în conformitate cu acest acord. Partidul Democrat Unionist (DUP) a fost singurul mare partid care s-a opus acordului, care a intrat în vigoare la 2 decembrie 1999.[2][3]

Conținut[modificare | modificare sursă]

Principalele stipulări ale tratatului au fost:

  • Principiul că orice modificare a statutului constituțional al Irlandei de Nord se va face doar cu aprobarea prin votul majorității cetățenilor Republicii Irlanda și ai Irlandei de Nord;
  • Angajamentul tuturor părților de a utiliza exclusiv mijloace pașnice și democratice;
  • Înființarea unei Adunări a Irlandei de Nord însărcinată cu adoptarea legislației de interes regional;
  • Principiul intercomunitar, prin care orice decizie majoră luată de Adunare se va adopta doar cu acordul exprimat prin vot al ambelor comunități (catolici și protestanți);[4]
  • Înființarea unui executiv al Irlandei de Nord în care posturile ministeriale se alocă prin metoda d'Hondt principalelor partide;
  • Abolirea revendicării teritoriale asupra Irlandei de Nord de către Republica Irlanda prin modificarea articolelor 2 și 3 ale constituției acestei țări. Ca urmare, revendicarea teritorială existentă de la 29 decembrie 1937 a fost eliminată la 2 decembrie 1999;[2]
  • Anularea de către Parlamentul britanic a Legii Guvernării Irlandei din 1920;[5]
  • Înființarea unui Consiliu Ministerial Nord-Sud și a Corpurilor de Implementare Nord-Sud pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră în diverse politici și programe;
  • Înființarea unei Conferințe Interguvernamentale britanico-irlandeze (în locul fostei Conferințe Interguvernamentale Anglo-Irlandeze, înființată prin acordul anglo-irlandez),[6] prin care Irlanda a primit rol consultativ în problemele generale ale regiunii.[7]
  • Înființarea unui consiliu britanico-irlandez, compus din reprezentanți ai guvernului Irlandei, precum și ai Regatului Unit, Scoției, Țării Galilor, Irlandei de Nord, insulelor Guernsey, Jersey și Man;
  • Eliberarea condiționată în termen de doi ani a prizonierilor paramilitari ce aparțin organizațiilor ce respectă încetara focului.
  • Înființarea Comisiei Nord-irlandeze pentru Drepturile Omului.
  • Dezarmarea în termen de doi ani a organizațiilor paramilitare;
  • Introducerea de legi pentru promovarea egalității de șanse în administrația publică din Irlanda de Nord
  • Demilitarizarea, încetarea Operațiunii Banner și retragerea armatei britanice din Irlanda de Nord până la nivelul unei prezențe normale pe timp de pace;[8]
  • Reformarea poliției de către Comisia Independență privind Poliția Irlandei de Nord;
  • Recunoașterea dreptului tuturor locuitorilor Irlandei de Nord de a se identifica și de a fi acceptați ca irlandezi, ca britanici sau ca ambele, după cum doresc;
  • Confirmarea dreptului de a deține cetățenie dublă, irlandeză și britanică, de către ambele guverne, indiferent de viitoarele modificări ale statutului Irlandei de Nord.
  • Acceptarea utilizării de către fiecare țară în documente oficiale a numelui complet și autoasumat de către cealaltă, și anume „Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord” și „Irlanda”, în locul practicii anterioare „Regatul Unit”, respectiv „Republica Irlandei”.[9]

Formulările vagi ale unor articole (descrise ca „ambiguitate constructivă”),[10] care au ajutat la asigurarea acceptării acordului la momentul respectiv, au servit la amânarea dezbaterii unor probleme mai delicate — în principal dezarmarea organizațiilor paramilitare, reformarea poliției și normalizarea. Data de mai 2000 a fost stabilită ca dată-limită a dezarmării tuturor grupărilor paramilitare. Aceasta nu s-a realizat la timp și a amânat înființarea Adunării și executivului,[11] din cauza acuzațiilor unioniștilor că unul dintre principalele partide ale Adunării, Sinn Féin ar avea legături cu gruparea paramilitară Armata Republicană Irlandeză Provizorie (IRA). Unioniștii au refuzat, astfel, să împartă puterea cu acest partid cât timp IRA rămânea înarmată. În septembrie 2005, IRA a predat toate armele[12] eliminând motivul pentru contestarea intențiilor partidului Sinn Féin.


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Benajmin Kienzle (2003). „Northern Ireland Five Years after the Good Friday Agreement: Again at the Crossroads? [Irlanda de Nord la cinci ani de la Acordul din Vinerea Mare: Din nou la răscruce?]. http://www.igadi.org/arquivo/pdf/te_se07/te19_7_095benjamin_kienzle_us.pdf. 
  2. ^ a b Address by Mr David Andrews, Irish Minister for Foreign Affairs at the Exchange of Notifications ceremony at Iveagh House, Dublin, 2 December 1999 [Discursul ministrului irlandez de externe David Andrews la ceremonia schimbului de notificări din Iveagh House, Dublin]”. Cain.ulst.ac.uk. http://cain.ulst.ac.uk/events/peace/docs/da21299.htm. Accesat la 28 ianuarie 2010. 
  3. ^ Austen Morgan (2000). „The Belfast Agreement - a practical legal analysis [Acordul de la Belfast — o analiză legală practică]”. Conflict Archive on the INternet (CAIN). http://www.cain.ulst.ac.uk/events/peace/morgan/index.html#fn48. 
  4. ^ Microsoft Word - ar2.doc” (PDF). http://www.adalah.org/newsletter/eng/may05/ar2.pdf. Accesat la 28 ianuarie 2010. 
  5. ^ Username (1 octombrie 2000). „Northern Ireland Act 1998 [Legea Irlandei de Nord din 1998]”. Leeds.ac.uk. http://www.leeds.ac.uk/law/hamlyn/ni98.htm. Accesat la 28 ianuarie 2010. 
  6. ^ Article 3, Anglo-Irish Treaty [Articolul 3 din tratatul anglo-irlandez]”. Cain.ulst.ac.uk. 6 noiembrie 1981. http://cain.ulst.ac.uk/events/aia/aiadoc.htm. Accesat la 28 ianuarie 2010. 
  7. ^ Forman, F. N. :Constitutional change in the United Kingdom. University College, London. Constitution Unit. Routledge, 2002, p. 71. ISBN 0-415-23035-7
  8. ^ Anunț al lui Adam Ingram, (28 martie 2006)”. Cain.ulst.ac.uk. http://cain.ulst.ac.uk/issues/violence/mod280306.htm. Accesat la 28 ianuarie 2010. 
  9. ^ Hansard, Camera Lorzilor, 19 octombrie 1998
  10. ^ Aughey, Arthur: The politics of Northern Ireland: beyond the Belfast Agreement [Politica Irlandei de Nord: dincolo de acordul de la Belfast]. Routledge, 2005, pagina 148. ISBN 0-415-32788-1
  11. ^ McCormack, W. J.: The Blackwell companion to modern Irish culture. Wiley-Blackwell, 2001, page 637. ISBN 0-631-22817-9
  12. ^ IRA 'has destroyed all its arms' [IRA și-a distrus tot armamentul]”. BBC. 26 septembrie 2005. http://news.bbc.co.uk/1/hi/northern_ireland/4283444.stm. Accesat la 2010-07-2010.