Acoperișul

Prezență online
Acoperișul
Il tetto
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Il tetto
Gen	film dramatic
Regizor	Vittorio De Sica
Scenarist	Cesare Zavattini
Producător	Vittorio De Sica, Marcello Girosi
Studio	V. De Sica Produzioni
Distribuitor	Titanus
Director de imagine	Carlo Montuori
Montaj	Eraldo Da Roma
Muzica	Alessandro Cicognini
Distribuție	Giorgio Listuzzi Gabriella Pallotta Gastone Renzelli
Premiera	10 mai 1956 (Festivalul de Film Cannes)
Durata	101 minute a/n
Țara	Italia
Filmat în	Roma
Locul acțiunii	Roma
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Acoperișul (titlul original: în italiană Il tetto) este un film dramatic italian, realizat în 1956 de regizorul Vittorio De Sica, prezentat la al IX-lea Festival de Film de la Cannes.

Protagoniștii filmului sunt actorii Gabriella Pallotta, Giorgio Listuzzi și Gastone Renzelli.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Roma, la începutul perioadei postbelice. Luisa, care își câștigă existența fiind chelneriță, și zidarul Natale tocmai s-au căsătorit. Deoarece deficitul de locuințe era atât de mare în capitala Italiei în anii 1950, tânărul cuplu a fost nevoit să stea la părinții lui Natale fără să aibă măcar o cameră pentru ei înșiși. Situația este tensionată pentru toată lumea, mai ales că Natale are o relație dificilă cu Cesare, soțul surorii sale. Într-o zi, Luisa aude despre o ordonanță particulară a orașului, conform căreia oricine își construiește o casă pe teren public peste noapte nu mai poate fi evacuat din ea. Caracteristica centrală de finalizare este: Casa trebuie să aibă un coronament ca acoperiș.

Cu ajutorul câtorva colegi, Natale încearcă să facă tot ce se poate pentru a termina casa. Dar construirea unei case într-un timp atât de scurt pare mai dificilă decât se credea inițial, chiar dacă Natale asigură materialele de construcție: apar eșecuri, incidente neașteptate și chiar denunțarea acestei acțiuni la poliție, de către o persoană invidioasă. Dar poliția vine prea târziu. Când puterea de stat se apropie dis-de-dimineață, Luisa stă deja pe pat în mini-cazarea ei improvizată, în brațe un bebeluș „împrumutat” de la vecina ei. Dar, spre nenorocirea lor, acoperișul nu era tocmai terminat, deoarece ordonanța autorităților romane prevede un acoperiș „cuvenit”. Dar cum poate poliția să conteste casa unei „mame romane” când lipsesc doar câteva țigle? Puterea de stat se arată inimoasă și recunoaște casa ca fiind finalizată conform reglementărilor.