Ștefăniță

Ştefan al IV-lea sau Ştefăniţă a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 şi 14 ianuarie 1527. Este fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb şi nepotul lui Ştefan cel Mare. Născut la 1506, urcă pe tron la vârsta de 11 ani. Fiind minor, ţara era condusă de Divan, în fruntea căruia se afla hatmanul Luca Arbore, ţara fiind închinată turcilor. Cu toate acestea, la 1518, Ştefăniţă încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor. În acelaşi an, tătarii intră în Moldova, dar sunt înfrânţi de Ştefăniţă, care primeşte ajutor şi de la polonezi. Lupta a avut loc la Ciuhru langa targul Serbanca.

A luat conducerea ţarii la vârsta de 11 ani şi a stricat relaţiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soţie. Hatmanul Luca Arbore, voind să fie şi pe mai departe în relaţii bune cu Polonia, de frica turcilor, a trimis o solie la polonezi. Pentru această faptă, Ştefăniţă îi ucide pe hatman şi pe cei doi fii ai săi. Boierii se răscoală împotriva lui Ştefăniţă, însă răscoala a fost înnăbuşită şi mulţi boieri au fost ucişi. Cu toate acestea, Ştefăniţă atacă şi înfrânge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi şi ia o prada bogată. Din cauza semeţiei lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ştefăniţă s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăşi soţia lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Moare la Hotin şi este înmormântat la Mănăstirea Putna. Viaţa lui Ştefăniţă este reprodusă în piesa "Viforul" scrisă de Delavrancea.