Șarjă militară
 | Acest articol necesită referințe suplimentare pentru verificare. Vă rugăm ajutați la îmbunătățirea articolului prin adăugarea de surse de încredere. Materialele fără referințe vor fi marcate ca atare și eventual șterse. (Aprilie 2023) |
| Șarja | |
 Șarjă de cavalerie - Emilian Lăzărescu | |
| Era | Preistorică – Modernă |
|---|---|
| Spațiul de luptă | Terestru |
| Arme | Sulițe, Lănci, Halebarde, Baionete și Arme de foc |
| Tip | Război de manevră, Război de ofensivă |
| Strategie | Ofensivă |
Șarja este o manevră ofensivă în care combatanții avansează spre inamic cu viteză maximă, în încercarea de a se angaja într-o luptă decisivă la apropiere. Șarja este atacul de șoc dominant și a fost tactica cheie și momentul decisiv al multor bătălii de-a lungul istoriei.
Șarjele moderne constă în grupuri mici de militari, echipați cu arme cu o rată de foc ridicată și se execută împotriva anumitor instalații și/sau poziții defensive precum a celor împrejmuite de gabioane sau a buncărelor.
Șarjele de infanterie[modificare | modificare sursă]
Șarjele antice[modificare | modificare sursă]
Se presupune că șarjarea a fost practicată înca din războaiele preistorice, dar dovezi clare vin doar cu societățile ulterioare alfabetizate. Tacticile falangei grecești clasice includeau un marș ordonat pentru apropiere, cu o șarjă finală până la contact. [1]
Șarjele highland[modificare | modificare sursă]
Ca răspuns la introducerea armelor de foc, trupele irlandeze și scoțiene de la sfârșitul secolului al XVI-lea au dezvoltat o tactică care combina o salvă de muscheterie cu o tranziție rapidă la lupta cu arme corp la corp. Inițial de succes, a fost contracarată de disciplină eficientă și de dezvoltarea tacticilor defensive pentru baionetă. [2]
Șarjele de baionetă[modificare | modificare sursă]
Dezvoltarea baionetei la sfârșitul secolului al XVII-lea a determinat adoptarea șarjei de baionetă ca principala tactică de atac a infanteriei din secolele XVIII și XIX și până în secolul XX. Încă din secolul XIX, tacticienii încep să observe că majoritatea șarjelor cu baionetă nu rezultă în lupte corp la corp. În schimb, una din părți adesea se retrage înainte ca lupta de baionete să înceapă. Acțiunea de a fixa baionetele a fost considerată a afecta în primul rând moralul, semnalizând clar pentru aliat și inamic intenția de a ucide la apropiere. [3]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- ^ Connolly, Peter (). Greece and Rome at War. London: Macdonald Phoebus. p. 47. ISBN 978-0-356-06798-8.
- ^ Hill, J. Michael (). „Chapter 6 : Gaelic Warfare 1453–1815”. În Black, Jeremy. European Warfare 1453–1815. London: Macmillan Press. pp. 201–224. ISBN 978-0-333-69224-0.
- ^ Holmes, Richard (). Firing Line. Harmondsworth: Penguin. pp. 377–9. ISBN 978-0-14-008574-7.