Sari la conținut

Virgil Ciomoș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Virgil Ciomoş)
Virgil Ciomoș
Date personale
Născut (71 de ani) Modificați la Wikidata
Deva, Hunedoara, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Virgil Ciomoș (n. 9 octombrie 1953, Deva) este un filosof român, profesor universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și membru al Societății Române de Fenomenologie.

Viața și activitatea

[modificare | modificare sursă]

Virgil Ciomoș s-a născut la Deva, la 9 octombrie 1953. Este licențiat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filozofie, secția de filozofie (1976). A devenit doctor în filozofie, specializarea Istoria filosofiei, al Universității din București (1998). A fost lector (1990-1998), conferențiar (1998-2007), profesor (2007-2018) și profesor emerit (după 2018) al Facultății de Istorie și Filosofie din UBB Cluj-Napoca. A fost șeful Catedrei de istoria filozofiei și logică și membru în redacția revistei Studia Phaenomenologica.[2]

În paralel a fost membru și cercetător științific al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, Departamentul de Cercetări Socio-Umane (1987-2017) și director adjunct al aceleaiși institituții din 2017.[3]

A urmat stagii de documentare-specializare în Franța: 1991 (INALCO, Paris), 1992 (Université Le Mirail, Toulouse), 1996 (École Normale Supérieure, Fontenay-aux-Roses), 1996 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne), 1997 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne), 1998 (Université Paris I, Panthéon-Sorbonne). A fost profesor invitat la Université Paris I, Panthéon-Sorbonne (1999), Université de Poitiers (2000, 2001, 2002, 2005, 2006, 2007) și Université de Lyon 3 (2003).[3]

A fost directorul fondator al masteratului de Filosofie franceză de la Facultatea de Istorie a UBB Cluj-Napoca, care a funcționat între 1995-2007. A condus 17 teze de doctorat în domeniul Filosofiei.[2]

  • Timp și Eternitate. Aristotel, Fizica IV 10-14. Interpretare fenomenologică, Ed. Paideia, București, 1998; ediția a II-a, Ed. Paideia, București, 2000.
  • Conștiință și schimbare în Critica rațiunii pure. O perspectivă arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, București, 2006.
  • De la experiența sublimului la starea de excepție, Ed. Paideia, București, 2006; ediția a II-a, Ed. Paideia, București, 2007.
  • Etre(s) de passage publicat in limba franceza la Ed. Zeta-books, 2009

Ediții îngrijite

[modificare | modificare sursă]
  • Démocratie, droits fondamentaux, vulnérabilité, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007 (volum editat sub auspiciile Agenției Universitare a Francofoniei).
  • Nicolas Steinhardt, Le Journal de la félicité, ed. ArcantPre, Paris. 1996.
  • Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii [Happiness Diary], Dacia Publishing House, Cluj, 1991

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Théorie et pratique des droits de l’homme dans les sociétés post-traditionnelles, în Morale et Politique des Droits de l’Homme, volum editat de Monique Castillo, Ed. G. OLMS, Hildesheim, Zürich, New-York, 2003, pp. 137–149.
  • Aporetica lui kôra, în Lost in space, Ed. New Europe College, București, 2003, pp. 11–36.
  • Limitele vecinătății, în Proiecte și paradigme în gândirea socială românească, volum editat de Traian Vedinaș, Ed. Diotima, Cluj-Napoca, 2004, pp. 330–333.
  • Filozofie și arhitectură, prefață la Augustin Ioan, Arhipretexte, Ed. Dacia, Cluj, 2004, pp. I-VIII.
  • Turnura teologică a fenomenologiei, în O gândire fără țărmuri, volum dedicat memoriei lui André Scrima, Ed. Humanitas, București, 2005, pp. 203–229.
  • Intuiție eidetică versus reducție arhitectonică, în Intenționalitatea de la Plotin la Lévinas. Metamorfoza unei idei, Editura Universității din București, București, 2005, pp. 71–95; reeditare, în Intenționalitatea de la Plotin la Lévinas, Ed. Zeta books, București, 2007, pp. 83–111.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1998)
  • Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques (2001)
  • „Les Palmes Académiques” în grad de „Chevalier”, ordin acordat de Primul Ministru al Franței, la propunerea Ministrului francez al Educației Naționale, Jack Lang (2005)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Virgil Ciomoș. „CV” (PDF). Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie. Accesat în 19 octombrie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ a b Virgil Ciomoș. „CV” (PDF). Institutul de Istorie „George Bariț” al Academiei Române. Accesat în 19 octombrie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)