Viorel Sâmpetrean

Viorel Sâmpetrean
Date personale
Născut	26 februarie 1953 comuna Purcăreni, jud. Brașov, România
Părinți	Ioan si Elvira
Copii	Alexandru-Ovidiu
Naționalitate	română
Ocupație	poet, publicist
Studii	Facultatea de Filologie a Universității București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1953 - prezent
Subiecte	genul liric
Specie literară	istorie literara, poezie, eseu,
Operă de debut	Vara de amiaza(1978)
Opere semnificative	Vara de amiaza (1978) Amiaza lui Empedocle (1983) Îngerul exterminator (2002)
Prezență online
Site web

Biografie

Viorel Sâmpetrean s-a născut în comuna Purcăreni, din județul Brașov, din părinții Ioan și Elvira. A terminat școala generală la Purcăreni, iar apoi liceul Unirea din Brașov în perioada 1968-1972. Absolvent al Facultății de Filologie din București, secția română-franceză, cu lucrarea Introducere în po(i)etica lui Geo Bogza. Șef de comisie -Al. Piru, șef de lucrare Nicolae Manolescu (1978). A absolvit, totodată, Cursuri de Etică și de Management între anii 2011 – 2012.Între anii 2002 -2018 a fost consilier pe probleme de comunicare în Guvernul României.

Activitate publicistică și literară

• A debutat în revista Astra (Brașov), 1971.
• Până în 1989, redactor la Scânteia tineretului. Colaborator cu versuri, reportaje la Luceafărul, România literară, Astra, Amfiteatru, etc.
• După 1989: redactor și secretar general de redacție la Zig-Zag și Expres, redactor șef la Europa Liberă (gazetă editată de Expres).
• 1996-2002: redactor șef-adjunct la Azi, coordonator al suplimentelor Fețele culturii, Azi-literar și ABC.

- Membru al Uniunii Scriitorilor din 1993.

Volume tipărite

• Vară de amiază, editura Junimea 1978, premiul Uniunii Scriitorilor și al Junimii la festivalul Nicolae Labiș, 1975
• Amiaza lui Empedocle, editura Cartea Românească, 1983
• Îngerul exterminator, editura Cartea Românească, 2002
• Cartea lui Ionuț, basm în versuri, 2002
• Ardealul, editura Viitorul Românesc, 2003
• Powder-uimire, editura Deliana, 2006
• Războiul sfârșitului lumii nu va avea loc, editura Deliana, 2008, antologie de autor cu o prefață de Eugen Simion
• Iubire-la capătul nopții-ghilotina, jurnal-eseu, editura Nouă, 2010
• (Contra)bandă cu moravuri subțiri, editura AmandaEdit, 2011
• În triunghi nu pătrund lasere, editura Tracus Arte, 2017
• Amiaza lui Empedocle. 66 de poesii, editura Renașterea Bucovineană, Antologie de autor 2019 Cu un Studiu introductiv de Ioan Adam

Scenarii radiofonice

• Întoarcerea din cruciadă (după Radu Gyr)
• Libertatea de a trage cu pușca (după Geo Dumitrescu)
• Heraldica iubirii (după Radu Cârneci) – difuzate pe Canalul Radio România Cultural.
• Rubrica bisăptămânală Radiografii culturale (Radio România Cultural), 1996-2005

Distincții

• Distincția Culturală, Academia Română, 2001.
• Premiul de poezie: Asociația Scriitorilor din București, 2007 (pentru volumul Powder-uimire).

Referințe critice în volume

• Însemne ale modernității (II), ed. Cartea Românească, Nicolae Ciobanu, 1979.
• Literatura română contemporană, ed. Eminescu, Laurențiu Ulici, 1995.
• Dicționarul general al literaturii române, literele S-T, Academia Română, ediția întîi 2008 și ediția a -II-a 2021.

Antologii

• Icoana mamei (George Chirilă, 1999)
• Antologia poeziei românești în limba ucraineană (Ștefan Tcaciuc, editura Mustang, 2005)
• Brașovul în 1oo de poezii (Nicolae Stoie, editura Pastel, 2007)
• 27. Poezie de București (2007) și Scriitori pe Calea Regală (2008), editura Brumar
• Vama literară, an II, nr.3, 2009

Texte în volume

• O introducere în jurnalismul cultural, de Ana Maria Sireteanu, 1998, ed. Societatea Română de Radiodifuziune).
• Manual de jurnalism cultural, (coordonator Ana Maria Sireteanu), ed.Cerconsin, 2000.
• Viața ca literatură, editura Fundația PRO, 2001, de Constantin Stan.
• Portret de grup cu Laurențiu Ulici, editura Dacia, 2002, de Gheorghe Pârja.
• Al patrulea Reich, volumul III, editura Viitorul Românesc, de I.T.Lazăr, 2002.
• Lupul singuratic, de Silviu Prundea (ed. Agentpres, 2009, postfață).
• Ion Bledea, Ecouri ale volumului “Vânătoarea de cai”, ed. Solstițiu,2011.

Viorel Sâmpetrean a publicat în serial în săptămânalul ABC reportaje despre fosta Iugoslavie,1999-2002.

Elegii, elogii și invocații

Versurile lui Sâmpetrean se înscriu într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă. Asimilarea lecțiilor modelatoare este evidentă - de pildă, tonalitatea lirică blagiană, scria criticul Eugen Simion, determinante fiind, în cheie proprie a sugestiilor, singurătatea și tăcerea. Poetul imaginează austere ceremonii ale meditației, nota filosoful și istoricul literar Aurel Ion Brumaru, ale căutării unui mister ori esențe. Mișcarea lăuntrică a poemului este înscenată ca vânătoare, pândă a sensului ultim, a sunetului ca ființă, iar alteori ca revelație transpusă laconic, eliptic, în imagini stilizate sever, sterilizate de orice emoție materială. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a singurei priveliști, stăruitoare, a priveliștii dinăuntru. Nostalgia purității originare, o tendință abia vizibilă de îngroșare expresionistă a detaliilor de univers liric, scria în volumul Literatura română contemporană, din 1995, Laurențiu Ulici. Publicat după aproape două decenii, Îngerul Exterminator, în 2002, sugerează o altă viziune, oximoronică. Dominante sunt imaginile care vorbesc despre destrămare, dezechilibru, vinovată maculare și agonie, într-o dramatică încercare de reconciliere a contrariilor. Volumele Powder/uimire și Iubire, la capătul nopții, ghilotina – din 2006, respectiv 2010, combină genurile și formulele, poemul cu jurnalul, tema personală cu tema socială, religioasă sau erotică într-un fantasmatic discurs autobiografic, febril, arborescent. Războiul sfârșitului lumii nu va avea loc este o antologie de autor apărută în 2008 care oferă o imagine de ansamblu a poeziei sale și a receptării critice, iar Contra/bandă cu moravuri subțiri îi reunește o parte din publicistica literară și culturală. Despre Viorel Sâmpetrean au scris zeci de comentarii scriitori și critici literari de la Constantin Noica la Eugen Barbu ori A.I.Brumaru, de la Ana Blandiana la Raluca Dună, de la Emilian Marcu la Gabriel Rusu, de la I.M.Fandarac la Ioan Es.Pop,de la Cezar Ivănescu la V.F.Mihăiescu, de la Eugen Simion la Ioan Adam. Viorel Sâmpetrean este un poet rarisim – I.M.Fandarac. Sâmpetrean este unul dintre cei mai solizi poeți care știu să-și construiască în tăcere universul liric– Emilian Marcu, în Convorbiri literare. În spatele semnelor din poezia lui Sâmpetrean, scria Ioan Es.Pop în Crucea ascetului, se ascund realități doar vag recognoscibile, acestea funcționând ca niște energii originare,care se autocreează și se autodistrug aproape simultan. Criticul și istoricul literar Ioan Adam concluziona în studiul publicat în deschiderea antologiei Amiaza lui Empedocle.66 de poesii. Avar cu silabele, înnegurat, dur și dramatic, dar iluminat totuși de speranța că mântuirea există, că nimic nu poate întuneca în eternitate splendoarea triunghiului divin, a Pantocratorului, Viorel Sâmpetrean e un mistic mândru și singuratic într-o lume nebună, nebună. Larvele din Obor, soborul, adepții poeziei leneșe nu-l vor avea la inimă niciodată. Iar criticul Eugen Simion scria în prefața la antologia Războiul sfârșitului lumii nu va avea loc – Un poet fin, un poet al nuanței și al unei stilizate neliniști.