Viorel Gheorghiță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Viorel Gheorghiţă)

Viorel Gheorghiță (n. 1922, in comuna Gurahonț, Arad) este un fost deținut politic al regimului comunist, sonetist, memorialist și scriitor arădean.

Cronlogie[modificare | modificare sursă]

  • 1922 - Viorel Gheorghiță (Giorgiță) se naște la 27 septembrie în comuna Gurahonț, județul Arad, în casa unei familii de țărani.
  • 1928-1932 - Urmează, în sat, cele patru clase ale școlii primare.
  • 1932-1933 - Frecventează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Baia de Criș - județul Hunedoara.
  • 1933-1935 - Continuă ciclul primar (7 clase) și susține, în particular, examenele pentru clasele I și II la Liceul Avram Iancu din Brad - județul Hunedoara.
  • 1935-1942 - Frecventează cursurile Școlii Normale “Dimitrie Țichindeal” din Arad.
  • 1942 - Publică prima poezie în revista “Universul Literar”.
  • 1942 - Prima arestare. E judecat și condamnat la 6 luni închisoare corecțională de Tribunalul Militar din Timișoara, pentru “propagandă în favoarea unui fost partid politic” (Totul pentru Țară). E încarcerat la închisoarea militară din Timișoara, apoi e transferat la închisoarea județeană Arad.
  • 1943 - E eliberat, în urma unui decret de grațiere, încorporat, pentru satisfacerea serviciului militar, la Regimentul Roșiori din Arad, trimis apoi în Basarabia, la Centrul de Instrucție nr.5 Sărata.
  • 1943-1944 - Participă, ca simplu soldat, la luptele de la Efrimofca, Nicolaev, Dalnic, în Ucraina, la luptele de pe Nistru, localitatea Talmaz, unde e surprins de 23 august. Scapă de prizonierat ca prin minune.
  • 1945 - Își definitivează studiile la Școala Normală, calificându-se ca învățător.
  • 1945-1948 - Frecventează cursurile Academiei Teologice Ortodoxe din Arad, începând cu anul 1946 și pe cele ale Facultății de Filozofie din Cluj, aceasta, după absolvirea, prin examene de diferență, a Colegiului Național Sfântul Sava din București și obținerea bacalaureatului.
  • 1948-1949 - Cea de-a doua arestare. E anchetat la Securitatea din Oravița, Timișoara și Arad. E judecat de Tribunalul Militar din Timișoara și condamnat la 10 ani m.s. pentru uneltire, Art.209 al III C.P.
  • 1950 -1951 - La închisoarea de execuție Pitești. E supus procesului de demascare și reeducare. Ultima serie.
  • 1951 - La inchisoarea Gherla.
  • 1952 - În colonia de muncă, la minele de plumb, Baia-Sprie.
  • 1952-1958 - Aiudul.

Date intermediare[modificare | modificare sursă]

  • 1956 - Asasinarea deținutului I.Popa Teiuș și greva generală la care participă.
  • 1957 - O nouă anchetă la Securitatea din Arad.
  • 1958 - În zarcă, patruzeci de zile de izolare severă într-o celulă aflată în subsolul celuralului. Expirându-i cei 10 ani de m.s. este transferat în lagărul depozit de pe Canal, 9 Culmea.
  • 1958-1959 - Instrumentarea de către Securitatea din Timișoara, a unui nou proces, judecarea și condamnarea la 25 de ani m.s. tot pentru uneltire.
  • 1959-1964 - De la Timișoara, prin Jilava, din nou la Aiud până la 25 iunie 1964, când, ca urmare a unui decret de amnestie, e eliberat.
  • 1964 - Pentru câteva săptămâni, la Gurahonț, apoi, la Arad, ca angajat al Intreprinderii de Construcții Industriale și Montaje, Brașov (ICIMB), șantierul nr.5 Arad.
  • 1966 - Se căsătorește cu Persida Puta, din comuna Pecica, județul Arad.
  • 1967 - I se naște unicul copil, o fetiță, pe nume Ancuța.

Cronlogie literară[modificare | modificare sursă]

  • 1942 - Publică primele poezii în revista “UNIVERSUL LITERAR”.
  • 1965 - Participă la activitatea Cenaclului Literar al USR “Lucian Blaga” din Arad, pe toată durata existenței acestuia (1989).
  • 1966-2000 - colaborează la revistele literare “Tribuna” din Cluj, “Aradul literar”, “Orizont” din Timișoara, “Familia” din Oradea, “Vatra” din Târgu Mureș, “Viața Românească” din București, “Arca” și “Relief” din Arad.
  • 1985 - Publică, la Editura “Dacia” din Cluj, volumul de sonete “FERESTRE ȘI OGLINZI”.
  • 1991 - Este primit, ca membru deplin, in UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA (USR).
  • 1994 - Publică la Editura “Marineasa” din Timișoara volumul de memorii “ET EGO” - Sărata, Pitești, Gherla, Aiud - volum premiat în același an de USR filiala Arad.
  • 1995 - Publică, la Editura “Gordian” din Timișoara, eseul “SUB SEMNUL ORORII DEPLINE”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "Eminescu – Destin, Constiinta" – Viorel Gheorghita in dialog cu Emil Șimăndan, Editura Fundatiei "Ioan Slavici" Arad, 2000, 128 p., f.p.