Utilizator:Sîmbotin/traduceri
Campania lui Mardonius din anul 492 î.Hr.[modificare | modificare sursă]
În primăvara anului 492 î.Hr., a fost adunată o forță expediționară, formată dintr-o flotă și o armată terestră, care urma să fie comandată de nepotul și ginerele lui Darius, Mardonius.[1] În timp ce scopul final era să pedepsească Atena și Eretria, expediția și-a propus, de asemenea, să supună cât mai multe orașe grecești. [1] [2] Plecând din Cilicia, Mardonius a trimis armata să mărșăluiască spre Hellespont, în timp ce a călătorit cu flota. [1] A navigat în jurul coastei sudice a Asiei Mici până în Ionia, unde a petrecut o scurtă perioadă de timp desființând tiraniile care stăpâneau orașele din Ionia (în mod ironic, din moment ce instaurarea democrațiilor fusese un factor cheie în Revolta ioniană, el a înlocuit tiraniile cu democrații).[1] Stabilirea democrațiilor din Ionia de către Mardonius poate fi văzută ca o încercare de a pacifica Ionia, permițând protejarea flancului său în timp ce înainta spre Hellespont și apoi spre Atena și Eretria.
De acolo, flota persană și-a continuat drumul spre Hellespont și, după terminarea pregătirilor necesare, a debarcat forțele terestre pe țărmul european al strâmtorii Dardanele.[1] Armata a mărșăluit apoi prin Tracia, readucând-o sub stăpânirea persană (aceste teritorii fuseseră deja adăugate Imperiului Persan în 512. î.Hr., în timpul campaniei lui Darius împotriva sciților.[3] După ce au ajuns în Macedonia, perșii au forțat și această țară să devină un teritoriu complet subordonat Imperiului Ahemenid (macedonenii deveniseră vasali ai perșilor încă de la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., dar își păstraseră autonomia).[4]
Între timp, flota a traversat marea spre insula Thasos, reușind cucerirea acesteia și supunerea locuitorilor ei.[2] Flota a navigat apoi spre sud, de-a lungul coastei vestice a Mării Egee până la Peninsula Calcidică (în prezent, Halkidiki), încercând apoi să ocolească pe mare promontoriul Muntelui Athos.[2] Acolo, flota persană a fost surprinsă de o furtună violentă, care a împins navele spre stâncile de pe coasta Athosului. Conform lui Herodot, pierderile au fost considerabile: circa 300 de corăbii au naufragiat, cu pierderea a 20.000 de oameni.[2]
În timp ce grosul trupelor terestre persane erau campate în Macedonia, brigienii, un trib local tracic, au lansat un raid nocturn împotriva taberei persane, ucigând mulți ostași și chiar rănindu-l pe Mardonius.[5] Deși rănit, Mardonius s-a asigurat că brigienii au fost înfrânți înainte de a-și conduce armata înapoi spre Hellespont. Navele persane care mai rămăseseră după furtuna devastatoare din largul Muntelui Athos s-au retras în Asia Mică.[5]
Deși această campanie s-a încheiat fără glorie, fuseseră asigurate condițiile pentru viitoarele atacuri terestre ale perșilor în Grecia continentală fuseseră asigurate, iar grecii au devenit conștienți de intențiile ostile ale lui Darius față de ei.[6] [[Categorie:Anii 490 î.Hr.]] [[Categorie:Războaiele Macedoniei antice]] [[Categorie:Războaiele Greciei antice]] [[Categorie:Războaiele greco-persane]]