Urâtul și frumosul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Urâtul și frumosul
Rating
Titlu originalThe Bad and the Beautiful
Gendramă[1][2]
film de flashback[*]  Modificați la Wikidata
RegizorVincente Minnelli[1][3][4][2]  Modificați la Wikidata
ScenaristCharles Schnee[*]  Modificați la Wikidata
ProducătorJohn Houseman  Modificați la Wikidata
StudioMetro-Goldwyn-Mayer  Modificați la Wikidata
DistribuitorMetro-Goldwyn-Mayer
Netflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineRobert L. Surtees[*][[Robert L. Surtees (American cinematographer (1906-1985))|​]]  Modificați la Wikidata
MontajConrad A. Nervig[*][[Conrad A. Nervig (American film editor (1889-1980))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaDavid Raksin[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieLana Turner[3][4][5][2]
Kirk Douglas[3][4][5][2]
Walter Pidgeon[3][4][5][2]
Dick Powell[3][5][2]
Barry Sullivan[*][[Barry Sullivan (actor american)|​]][3][4][5][2]
Gloria Grahame[3][5][2]
Gilbert Roland[3][5][2]
Paul Stewart[*][[Paul Stewart (actor american)|​]][3][5][2]
Leo G. Carrol[3][5][2]
Elaine Stewart[*][[Elaine Stewart (American actress, model (1930-2011))|​]][3][5][2]
Vanessa Brown[*][[Vanessa Brown (Austrian-born American actress (1928-1999))|​]][3][5][2]
Robert Burton[*][5]
Dorothy Patrick[*][[Dorothy Patrick (Canadian-American actress (1921–1987))|​]][5]
Ivan Triesault[*][[Ivan Triesault (actor american)|​]][3][5][2]
Kathleen Freeman[*][5]
Stuart Holmes[*][[Stuart Holmes (actor (1884-1971))|​]][5]
...încă 20  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata116 min.  Modificați la Wikidata
Țara Statele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba engleză  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Gloria Grahame, )
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine într-un film alb-negru[*] (Robert L. Surtees[*][[Robert L. Surtees (American cinematographer (1906-1985))|​]], )
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Charles Schnee[*], )
Premiul Oscar pentru cele mai bune costume într-un film alb-negru[*] (Helen Rose[*][[Helen Rose (American costume designer (1904-1985))|​]], )
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film alb-negru[*] (Cedric Gibbons[*], Edward Carfagno[*][[Edward Carfagno (scrimer american)|​]], Edwin B. Willis[*][[Edwin B. Willis (American scenic designer (1893-1963))|​]] și F. Keogh Gleason[*][[F. Keogh Gleason (American set director (1906-1982))|​]], )
National Board of Review: Top Ten Films  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Gloria Grahame, )
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor (Kirk Douglas, )
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine într-un film alb-negru[*] (Robert L. Surtees[*][[Robert L. Surtees (American cinematographer (1906-1985))|​]], )
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Charles Schnee[*], )
Premiul Oscar pentru cele mai bune costume într-un film alb-negru[*] (Helen Rose[*][[Helen Rose (American costume designer (1904-1985))|​]], )
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film alb-negru[*] (Cedric Gibbons[*], Edward Carfagno[*][[Edward Carfagno (scrimer american)|​]], Edwin B. Willis[*][[Edwin B. Willis (American scenic designer (1893-1963))|​]] și F. Keogh Gleason[*][[F. Keogh Gleason (American set director (1906-1982))|​]], )  Modificați la Wikidata
Parte a serieiNational Film Registry[6]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Urâtul și frumosul (în engleză The Bad and the Beautiful) este un film dramatic american din 1952. Regizat deVincente Minnelli în baza unui scenariu de George Bradshaw⁠(d) și Charles Schnee⁠(d), îi are în distribuție pe Lana Turner, Kirk Douglas, Walter Pidgeon, Dick Powell, Barry Sullivan⁠(d), Gloria Grahame și Gilbert Roland. Filmul prezintă povestea unui producător de film care îi înstrăinează pe toți cei din jurul său. Urâtul și frumosul a câștigat cinci premii Oscar din șase nominalizări în 1952, Goria Graham fiind desemnată cea mai bună actriță în rol secundar.

În 2002, Biblioteca Congresului Statelor Unite a caracterizat filmul drept „semnificativ din punct de vedere cultural” și l-a selectat pentru păstrare în Registrul Național de Film.[7][8] Coloana sonoră „The Bad and the Beautiful”, scrisă de David Raksin⁠(d), a devenit o compoziție standard în jazz⁠(d).

Urâtul și frumosul a fost produs de aceeași echipă implicată ulterior în realizarea lungmetrajului Două săptămâni într-un alt oraș⁠(d) (1962): regizor (Vincente Minnelli), producător (John Houseman), scenarist (Charles Schnee), compozitor (David Raksin) și protagonist (Kirk Douglas). Într-o scenă din Două săptămâni într-un alt oraș, distribuția urmărește clipuri din Urâtul și frumosul într-o sală de proiecție. Cu toate acestea, filmul nu reprezintă o continuare.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În Hollywood, regizorul Fred Amiel, vedeta de cinema⁠(d) Georgia Lorrison și scenaristul James Lee Bartlow refuză să vorbească la telefon cu Jonathan Shields. Producătorul de film Harry Pebbel îi cheamă în biroul său și le spune că Shields dorește să realizeze un nou film împreună cu aceștia. Shields nu reușește să obțină pe cont propriu finanțare pentru proiect, însă odată asociat cu numele lor, nu va mai avea probleme. Pebbel le cere celor trei permisiunea să vorbească la telefon cu Shields înainte ca aceștia să accepte sau refuze oferta.

În timp ce așteaptă apelul telefonic, Pebbel le spune că înțelege de ce refuză să vorbească cu Shields. Relație lor cu acesta este dezvăluită prin intermediul unor flashbackuri. Shields este fiul unui cunoscut fost director de studio de film ignorat de industria cinematografică. Bătrânul Shields era atât de nepopular încât fiul său a fost nevoit să angajeze figuranți pentru înmormântare sa. În ciuda acestei situații, tânărul Shields este hotărât să ajungă la Hollywood.

Shields îl întâlnește pe ambițiosul regizor Amiel la înmormântare, iar cei doi devin parteneri. Mai târziu, pierde în mod intenționat bani pe care nu-i are într-un joc de poker cu directorul executiv Pebbel în încercarea de a-l convinge să-i permită să restituie datoria lucrând ca producător tehnic⁠(d) pe platourile sale de filmare. Shields și Amiel câștigă experiență prin realizarea unor filme de categoria B pentru Pebbel. Când unul dintre filmele lor devine popular, Amiel decide că sunt pregătiți să producă un lungmetraj important pe care îl dezvolta între timp. După ce Shields prezintă ideea studioului, acesta primește un buget de 1 milion de dolari pentru producție. Cu toate acestea, îl trădează pe Amiel, iar poziția de regizor îi este oferită unui regizor cunoscut. Succesul filmului îi permite lui Shields să-și înființeze propriul studio, iar Pebbel merge să lucreze pentru acesta. Ulterior, Amiel devine un regizor laureat al Oscarului.

În al doilea flashback, Shields o întâlnește pe actrița alcoolică Lorrison, fiica unui actor celebru pe care Shields îl admira. În încercarea de a-i schimba atitudinea, acesta îi oferă rolul principal într-unul dintre filmele sale. Când Lorrison se îndrăgostește de el, acesta se preface că sentimentele sunt reciproce, deoarece nu-și dorește ca interpretarea sa să aibă de suferit. Rolul o transformă peste noapte în vedetă, însă descoperă că Shields are o relație cu o actrița pe nume Lila. Devastată, Lorrison renunță la contract și pleacă la alt studio de film. Ulterior, devine o vedetă de top în Hollywood.

În ultimul flashback, Bartlow, profesor într-un mic colegiu și autor al unei cărți de succes, este contactat de Shields pentru achiziționarea drepturilor de film⁠(d). Acesta dorește ca Bartlow însuși să scris scenariul. Acesta din urmă nu este interesat, dar cedează la presiunile soției sale, Rosemary. Cei doi ajung la Hollywood, însă profesorul nu reușește să finalizeze scenariul, deoarece soția sa îi distrage constant atenția. Shields îl convinge pe prietenul său, actorul Victor „Gaucho” Ribera, să o țină ocupată. În lipsa soției sale, Bartlow reușește să facă progrese uimitoare. În același timp, Rosemary decide să-l părăsească și fuge în lume alături de Gaucho; aceștia își pierd însă viața într-un accident aviatic. După realizarea scenariului, Shields îi cere profesorului să rămână la Hollywood pentru a contribui la producția lungmetrajului. După un conflict cu regizorul său, acesta preia sarcinile acestuia. Lipsit de experiență, distruge proiectul și compania sa intră în faliment. Mai mult, într-un moment de neatenție, Shields îi dezvăluie lui Bartlow că știa de relația dintre Rosemary și Gaucho. Ulterior, Bartlow scrie un roman despre soția sa și câștigă un premiu Pulitzer.

După fiecare flashback, Pebbel le reamintește că, deși Shields le-a „ruinat” viețile, cei trei sunt celebri în mare parte datorită lui. În cele din urmă, Pebbel este contactat telefonic de Shields și îi întreabă dacă sunt dispuși să lucreze încă o dată cu acesta; toți trei refuză. După ce părăsesc biroul, Pebbel continuă să vorbească cu Shields. Cei trei ascultă convorbirea la un telefon cu extensie⁠(d) și, pe măsură ce acesta își prezintă ideile, cei trei devin din ce în ce mai interesați.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0044391/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n http://www.filmaffinity.com/en/film417133.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m http://www.bbfc.co.uk/releases/bad-and-beautiful-1952, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e http://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=3967.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p http://www.imdb.com/title/tt0044391/fullcredits, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Complete National Film Registry Listing”. Library of Congress. Accesat în . 
  8. ^ „Librarian of Congress Adds 25 Films to National Film Registry”. Library of Congress. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]