Tratatul de la Georgenberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tratatul de la Georgenberg este un contract de succesiune încheiat pe 17 august 1186 între ducele Otakar al IV-lea (aparținând familiei Traungau) și ducele Leopold al V-lea (aparținând familiei Babenberg) în cetatea Georgenberg de la Enns, aflată pe malul stâng al râului Enns.

Ducatele Austria și Siria în 1250: Austria propriu-zisă (roșu) și Stiria (hașurat alb-roșu), ulterior ajunse sub stăpânirea familiei de Habsburg

Până în 1180 Stiria fusese margrafiat legat administrativ de ducatul Bavariei. În ianuarie 1180 la Würzburg ducelui Henric Leul, din familia Welfilor, i-au fost retrase ducatele Bavaria și Saxonia.[1] La dieta ținută la Gelnhausen în aprilie 1180 împăratul Frederic I Barbarossa a ridicat margrafiatul Stiria la rang de ducat.

Otakar al IV-lea, devenit duce al Stiriei în 1180, bolnav incurabil de lepră și fără speranța de a avea urmași, a hotărât, după ce s-a sfătuit cu reprezentanții nobilimii, să lase Stiria moștenire ducelui Austriei, Leopold al V-lea, cu condiția ca ducatele Austria și Stiria să rămână pentru totdeauna legate teritorial. Deși Otakar putea să lase ducatul moștenire familiei Welfilor (Henric Leul fiind unchiul său), el l-a desemnat ca moștenitor pe Leopold ale cărui proprietăți teritoriale erau mai modeste și care dovedise seriozitate, inspirându-i mai multă încredere decât ambițioasele sale rude bavareze.[1] Nobilii din Stiria și Austria au cerut ca drepturile lor să fie stabilite printr-un certificat (parte a Tratatului de la Georgenberg numit Georgenberger Handfest) pentru ca aceste drepturi să fie apărate de posibilii moștenitori lipsiți de conștiință ai lui Leopold al V-lea. Acest document a stabilit pentru prima dată în scris aceste drepturi incluzând, de asemenea, reglementări privitoare la dreptul de moștenire și alte diverse probleme de competență judecătorească. Prin urmare, „Georgenberger Handfest” a fost considerat primul cod civil al Austriei.[2]

De asemenea, tratatul stabilea că privilegiile funcționarilor curții ducale (în germană Ministerialien) trebuiau să fie păstrate și respectate întocmai atunci când puterea era preluată de famila de Babenberg la intrarea în vigoare a Tratatului de la Georgenberg.

Un alt certificat, parte a tratatului, care poartă aceeași dată și care se referă la drepturile mănăstirilor și bisericilor, numit „micul Georgenberger Handfest”, se crede că a fost de fapt adăugat ulterior. Acesta se află în păstrare la Mănăstirea Vorau.[3]

Teritoriul Ducatului Stiriei era mult mai mare decât teritoriul landului Stiria de astăzi și se întindea nu numai în Slovenia de astăzi (Stiria Inferioară), ci și în Austria Superioară (în Traungau⁠(d), zona din jurul orașelor Wels și Steyr) și în Austria Inferioară, cuprinzând și districtele de astăzi Wiener Neustadt și Neunkirchen.

Tratatul de la Georgenberg trecea puterea cârmuirii din mâinile familiei Traungau în cele ale familiei Babenberg. Pe 8 mai 1192 la moartea lui Otakar, tratatul a intrat în vigoare, însă înfeudarea putea fi făcută doar de împăratul Henric al VI-lea, ceea ce s-a întâmplat pe 24 mai 1192 la Worms.[1] Astfel ducatul Stiriei și cel al Austriei s-au unit sub cârmuirea familiei de Babenberg formând baza a ceea ce a devenit sub stăpânirea familiei de Habsburg, Austria .


Stiria a fost permanent legată de Austria exceptând anii 1194–1196, 1379–1457 și 1564–1619 când diferitele ramuri ale familiei de Habsburg au condus Austria Interioară, anii 1254–1260 când după Pacea de la Ofen a aparținut în mare măsură Ungariei și anii 1477–1485 când a fost stăpânită de Matia Corvin.

Traducerea tratatului a apărut pentru prima dată la Graz în 1874 în „Urkundenbuch des Herzogtums Steiermark” (vol. 1) a lui Johann von Zahn.[1] Originalul Tratatului de la Georgenberg care poartă sigiliile celor doi duci, este păstrat în Arhivele de Stat ale Stiriei la Graz.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Walter Kleindel: Urkund dessen... Dokumente zur Geschichte Österreichs von 996 bis 1955., Editura Bundesverlag, Viena 1984, ISBN 3-215-04447-1, p.23.
  2. ^ Gerfried Sperl: Steiermark. Die knappe Geschichte eines üppigen Landes., Editura Ueberreuter, Viena 2005, ISBN 3-8000-7129-0, p. 17
  3. ^ Walter Kleindel: Urkund dessen... Dokumente zur Geschichte Österreichs von 996 bis 1955., Editura Bundesverlag, Viena 1984, ISBN 3-215-04447-1, p.26.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Karl Spreitzhofer: Georgenberger Handfeste. Entstehung und Folgen der ersten Verfassungsurkunde der Steiermark., Editura Styria, Graz 1986, ISBN 3-222-11681-4.
  • Walter Kleindel: Urkund dessen... Dokumente zur Geschichte Österreichs von 996 bis 1955., Editura Bundesverlag, Viena 1984, ISBN 3-215-04447-1, pp. 23-26.
  • Gerfried Sperl: Steiermark. Die knappe Geschichte eines üppigen Landes., Editura Ueberreuter, Viena 2005, ISBN 3-8000-7129-0, p. 17.