Sistemul imunitar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sistemul imunitar (din lat. imunis = liber, curat) este un termen folosit în biologie pentru definirea mecanismelor de apărare ale organismului faţă de agenţii patogeni. Acest sistem caută îndepărtarea sau distrugerea microorganismelor corpurilor străine pătrunse în corp, ca şi distrugerea propriului ţesut, celule bolnave sau defecte. Sistemul imunitar este o reţea complexă compusă din organe, tipuri celulare şi molecule diferite.
Acest rol de apărare este important pentru menţinerea integrităţii organismului în mediul înconjurător, unde este supus continuu influenţei factorilor externi. Agenţii patogeni care pot pătrunde în corp sunt mai ales bacterii, virusuri ciuperci microscopice, protozoare sau paraziţi.
Sistemul imun apără organismul şi faţă de modificările anormale proprii suferite în corp, ca de exemplu celulele bolnave tumorale, pe care le distruge. Toate organismele vii plante sau animale dispun de un sistem de apărare, însă la vertebrate acest sistem s-a perfecţionat devenind mai complex, acţionând mai diferenţiat şi mai eficace.
Cuprins |
[modifică] Categoriile sistemului de apărare
[modifică] Sistemul imunitar nespecific, înnăscut
Este sistemul de apărare dobândit la naştere (engl. „innate immunity“). El este constituit din mecanismele fagocitoză, realizat de celulele macrofage, limfocite şi neutrofile granulocite care recunosc cu receptorii celulari, agentul patogen pătruns în corp. Alarma este declanşată şi răspândită şi de alte celule numite celule mesagere, la locul de fagocitoză apar fenomene specifice unei inflamaţii „calor, rubor, dolor” (febră, roşeaţă şi durere).
[modifică] Sistemul imunitar specific, dobândit
Este dobândit în timpul vieţii, după ce organismul a venit deja în prealabil în contact cu agentul patogen. Acest mecanism specific de apărare este orientat spre un anumit agent patogen, care este identificat prin antigeni specifici, iar pentru distrugerea agentului fiind elaboraţi anticorpi. Acest sistem de apărare molecular este susţinut de celulele limfocite de tip „T” şi „B” care au capacitatea de reţine, memoriza caracterele agentului patogen, putându-l recunoaşte la un contact nou .
[modifică] Componentele sistemului imun
- pentru împiedicarea pătrunderii agentului patogen în corp sunt:
- Barierele mecanice şi fiziologice sunt compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale
- Bariera celulară din sânge şi ţesuturi compuse din: celulele neutrofile granulocite, limfocitele T şi B, moncite, macrofage, care fagocitează agentul patogen.
- Bariera umorală latină humor - lichid anticorpii acestea nu se pot deplasa activ ca şi celulele din sistemul de apărare ci ele sunt transportate pasiv de curentul sanguin şi limfatic fiind constituite din molecule proteice care se fixează pe membrana celulară a agentului patogen, care va fi inactivat şi distrus.
[modifică] Legături externe
- Prof. dr. Grigore Mihăescu: Imunologie şi imunochimie, cap. 3 - Sistemul imunitar, Universitatea Bucureşti, 2003
