Sindromul Avellis
Sindromul Avellis este un eponim care desemnează un sindrom bulbar cauzat de o patologie endocraniană cu afectarea a nervilor cranieni IX, X, XI și a ramurii interne bulbare. Sindromul mai este cunoscut și sub numele de hemiplegia lui Avellis, sindromul Avellis-Longhi sau sindromul Longhi-Avellis.[1]
Manifestări clinice[modificare | modificare sursă]
Sindromul este caracterizat prin:
- hemiplagie laringiană cu disfonie,
- ușoară hemipareză faringiană,
- hemiplagie velopalatină cu rinolalie și refluarea lichidelor pe nas,
- tulburări ale ritmului cardiac
- tuse spastică la apăsarea pe tragus.
Manifestările clinice au fost descrise de otolaringologul german Georg Avellis care, în 1891, a publicat o serie de 10 pacienți cu manifestări identice.[2][3] Ulterior, Marcel Lermoyez (1858-1929) a denumit această asociere de semne și simptome ca „sindromul Avellis”.[4] Otolaringologul italian Giovanni Longhi a descris pacienți cu simptome similare, sindromul fiind cunoscut și sub denumirile de sindromul Avellis-Longhi sau sindromul Longhi-Avellis.[1]
Referințe și note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Peter Reuter, Springer Lexikon Medizin, Springer DE, 2004, ISBN: 978-354-0204-12-1, p. 207.
- ^ Samuel L. Fox, Brooks West, „Syndrome of Avellis. A Review of the Literature and Report of One Case”, Arch Otolaryngol. 1947;46(6):773-778.
- ^ C.C. Corbett, „Syndrome of Avellis”, The Journal of Laryngology & Otology, 1960, 74(1), pp. 32-36.
- ^ Pagina Georg Avellis pe situl Whonamedit?. Pagină accesată la 16 iunie 2013.