Saruman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Saruman cel Alb
Creat(ă) de J.R.R. Tolkien

Saruman (zis înainte „cel Alb”) este unul dintre personajele ficționale, devenite negative, din trilogia Stăpânul Inelelor scrisă de J.R.R. Tolkien.

Saruman fusese căpetenia ordinului de vrăjitori, din care făceau parte Gandalf cel Sur și Radagast Cafeniul, dar după ce s-a răsculat împotriva binelui, în locul său a fost numit Gandalf, devenit Vrăjitorul-Alb. Saruman locuia în Turnul Orthanc din Isengard, unde ținea unul dintre cei șapte Palantiri cu ajutorul cărora se puteau vedea lucruri aflate la mare distanță. Conțtient de puterea ce se afla în Ținutul Mordor, s-a aliat cu Sauron, Seniorul Întunecimii, pe care îl va trăda peste puțin timp. Astfel se adună două armate de orci -în Mordor și Isengard- menite să distrugă și să întunece întregul Pământ de Mijloc. Dar, soarta războiului cu Saruman ia o întorsătură tragică pentru acesta, când armata sa este învinsă de cavalerii din Rohan la Cetatea Cornului, iar enții, conduși de Arborebărbos distrug fortificația Ortanc. Ca pedeapsă pentru trădarea sa, lui Saruman îi este rupt toiagul de către Gandalf, fiind totodată alungat din ordin. În același moment,Limbă de Vierme, slujitorul infidel al regelui Rohanului (care, instruit de Saruman, îl ținea pe stăpânul său în neștiință și amorțire, dar care fusese într-un final alungat înapoi la Orthanc, după ce Gandalf îi deschise ochii lui Théoden) aruncă Palantirul din înălțimile turnului. Acesta a fost recuperat de Pippin, care a căzut sub influența lui.

Vezi și[modificare | modificare sursă]