Silmarillion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Silmarillion
Coperta cǎrții Silmarillion, prima ediție
Coperta cǎrții Silmarillion, prima ediție
Informații generale
Autor J. R. R. Tolkien
Gen Mythopoeia
Fantezie
Ediția originală
Titlu original The Silmarillion
Editură Houghton Mifflin
Ilustrator(i) ion
Limbă originală Engleză
Țară de prima lansare Marea Britanie
Data publicării 1977
Format Ediție de masă,
cartonată,
Disponibilă audio[1]
Număr de pagini 365
ISBN 0048231398
OCLC 558039203
Ediția tradusă
Traducător(i) Irina Horea
Ion Horea
Editură Rao
Data apariției în România 2003
Număr de pagini 570
Format Ediție de masă,
cartonată
ISBN 973-576-531-4
Cronologie
Hobbitul
Seria „Stăpânul inelelor”

Silmarillion este o carte scrisă de J. R. R. Tolkien, publicată postum de fiul său Christopher Tolkien în 1977. Cartea cuprinde o colecție de povești care se petrec în Primul Ev al Pământului de Mijloc. Cartea a fost publicată pentru prima dată în limba română în 2003 de editura Rao[2].

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ainulindalë și Valaquenta

Ainulindalë ("Muzica Ainurilor") este prima secțiune din carte. Eru, cunoscut ca și Ilúvatar („Părintele tuturor”), i-a creat pe Ainuri, un grup de demiurgi, numiți „vlǎstare ale gândului sǎu”. Ilúvatar i-a adunat și le-a împărtășit o temă, și după ea i-a pus să creeze muzică. Melkor—căruia Ilúvatar îi dăduse „cea mai mare putere și înțelepciune”"— a deviat de la tema originală și și-a dezvoltat propriul cântec. Unii Ainur i s-au alăturat, în timp ce alții au continuat să-l urmeze pe Ilúvatar, ceea ce a creat o cacofonie. Asta s-a întâmplat de trei ori și de fiecare dată Eru Ilúvatar a creat o nouă temă ca să contracareze efectele cântecului subordonatului său. Atunci Ilúvatar s-a oprit și a invocat o viziune cu Arda și oamenii ei și i-a oferit Ainurilor opțiunea de a coborî pe pământ pentru a o guverna.

Mulți Ainuri au coborât, luând formă fizică. Cei mai puternici Ainur au ajuns să fie cunoscuți ca Valari, iar cei mărunți ca Maiari. Valarii au încercat să pregătească lumea pentru venirea oamenilor și a elfilor în timp ce Melkor, dorind să conducă singur Arda, distrugea creația acestora.

Valaquenta („Povestea Valarilor”) îl descrie pe Melkor, pe fiecare din cei paisprezece Valari în detaliu și spune puține lucruri despre Maiari. Aceasta include o poveste despre cum Melkor i-a convins pe Maiari, printre care pe Sauron și pe Balrogi, să treacă de partea lui.

Quenta Silmarillion[modificare | modificare sursă]

Quenta Silmarillion ("Istoria Silmarililor"), cea mai mare secțiune a cărții, conține o serie de povești interconectate din Primul Ev despre istoria tragică a celor trei pietre, Silmarilii.

Valarii se luptă să creeze lumea elfilor și a oamenilor, dar Melkor continuă să le distrugă munca. După ce acesta distruge cele două lumini care luminează lumea, Valarii pleacă spre Aman, un continent la vest de Pământul de Mijloc, unde se stabilesc, numindu-și casa Valinor, luminată de cei doi Copaci, lăsând Pământul de Mijloc lui Melkor și întunericului. Elfii se trezesc o dată cu apariția stelelor; Valarii luptă din nou cu Melkor și îi invită pe elfi pe Aman. Mulți pleacă, dar câțiva rămân și alții se răzgândesc pe drum. Dintre cele trei triburi care pleacă ajung Vanyarii, Noldorii și majoritatea Telerilor.

În Aman, Fëanor, fiul lui Finwë, regele Noldorilor, a creat Silmarilii, pietre care străluceau cu lumina celor doi Copaci. Melkor distruge cei doi Copaci cu ajutorul lui Ungoliant, îl omoară pe tatăl lui Fëanor, Finwë, fură Silmarilii și fuge spre Pământul de Mijloc. Acolo atacă Doriath, un regat al elfilor, dar este respins în prima dintre cele cinci bătălii de la Beleriand. Melkor se baricadează în fortăreața Angband din nord.

Fëanor și fiii săi jură să se răzbune pe Melkor – și pe oricine ar ascunde Silmarilii de ei, chiar și pe Valari. Fëanor îi convinge pe majoritatea Noldorilor sǎ-l vâneze pe Melkor pe Pământul de Mijloc. Fii lui Fëanor iau cu forța vasele Telerilor, omorând mulți dintre aceștia. Ajungând pe Pământul de Mijloc, Fëanor și Noldorii îl atacă și îl înving pe Melkor, deși Fëanor este rănit de moarte de Balrogi. Melkor se regrupează și-i atacă din nou pe Noldori, dar este învins din nou și asediat vreme de patru sute de ani, când acesta reușește în sfârșit să-i facă să se retragă.

După distrugerea Copacilor, Valarii au creat soarele și luna, provocând trezirea oamenilor. O parte pleacă spre Beleriand și se aliază cu elfii. Unul dintre supraviețuitori, Beren, care trecând de Braul lui Melian intră în regatul Doriath, unde se îndrăgostește de elfa Lúthien, fiica regelui. Ca să-i despartă, regele i-a cerut să-i aducă Silmarilii de la Morgoth (așa i-a zis pentru prima dată Feanor), dar împreună, Beren și Lúthien și ajutați de cainele Huan (un câine venit din Valinor, căruia îi era dat să vorbească de trei ori în viață) s-au strecurat în fortăreața lui Morgoth și au furat un Silmaril chiar de pe coroana acestuia. Cei doi s-au căsătorit, dar Beren a fost la scurt timp rănit de moarte în lupta cu Carcaroth, jivina de paza a lui Morgoth care era cuprins de durere în urma înghițirii Silmaril-ului cu mâna lui Beren. Astfel Luthien moare de durere, ajungând în sălile lui Mandos. Acesta văzând durerea ei îi cere sfatul lui Manwe. Luthien și Beren se pot întoarce pe Pământul de Mijloc dar Luthien pierde harul Eldarilor, devenind muritoare.

Noldorii au realizat că dacă cei doi pot pătrunde în Angband, Melkor nu era invincibil. Aceștia atacă din nou, împreună cu elfii și gnomii, dar sunt învinși, când Melkor întunecă inimile oamenilor. Mulți oameni au rămas totuși de partea elfilor și au fost onorați, dar nu mai mult decât frații Húrin și Huor. Melkor l-a capturat pe Húrin, blestemându-l să vadă decăderea neamului său.

Fiul lui Húrin, Túrin Turambar, a fost trimis la Doriath, lăsându-și mama și sora nenăscută în urmă. Acesta a făcut multe fapte demne de laudă, printre care uciderea dragonului Glaurung. Urmărit de blestemul lui Melkor, Túrin și-a omorât prietenul, Beleg, și s-a căsătorit cu sora sa, Nienor, pe care nu o mai văzuse vreodată, și care-și pierduse memoria în urma vrăjii lui Glaurung. La moartea acestuia, vraja a fost ridicată. Nienor, însărcinată, s-a sinucis, iar Túrin s-a aruncat în propria sabie.

Fiul lui Huor, Tuor a fost implicat în soarta regatului noldor Gondolin. S-a căsătorit cu elfa Idril, fiica lui Turgon, Lordul Gondolin. Când Gondolin a căzut, prin trădarea lui Maeglin, Tuor i-a salvat pe mulți dintre locuitori de la moarte. Cu timpul, toate regatele elfilor din Beleriand cad și refugiații fug către un sanctuar pe malul apei, creat de Tuor. Fiul lui Tuor, Eärendil Half-elven, se logodește cu Elwing, o descendentă a lui Beren și a lui Lúthien. Elwing îi oferă lui Eärendil Silmarilul furat de cei doi și, folosind lumina acestuia, Eärendil călătorește dincolo de mare ca să ceară ajutorul Valarilor. Împreună îl înving pe Melkor, distrugând majoritatea Beleriandului, și-l alungă din Arda, marcând sfârșitul Primului Ev al Pământului de Mijloc.

Fiii lui Eärendil și ai lui Elwing au fost Elrond și Elros. Ca descendenți ai elfilor nemuritori și ai oamenilor, aceștia au putut alege: Elrond a ales elfii, iar fratele său, oamenii. Elros a devenit primul rege din Númenor.

Akallabêth[modificare | modificare sursă]

Despre Inelele Puterii și despre al Treilea Ev[modificare | modificare sursă]

Această ultimă secțiunea cuprinde ascensiunea lui Sauron, învingerea acestuia de către oameni și elfi și evenimentele din Stăpânul Inelelor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Silmarillion, editie audiocarte pe WorldCat
  2. ^ Bibliografie pe Tolkien.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]