Sâniob, Bihor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sâniob
—  Sat  —
Sâniob se află în Județul Bihor
{{{alt}}}
Sâniob
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°15′46″N 22°7′48″E / 47.26278°N 22.13000°E / 47.26278; 22.1300047°15′46″N 22°7′48″E / 47.26278°N 22.13000°E / 47.26278; 22.13000

Țară  România
Județ Bihor
Comună Sâniob

Populație (2002)
 - Total 1.243 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 417192

Sâniob este reședința comunei Sâniob, județul Bihor, Transilvania, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Satul Siniob (Szentjobb) se afla la circa 40 km de Oradea spre nord-vest pe malul drept al riului Barcau si impreuna cu satele Ciuhoi,Cenalos si Sfirnas face parte din comuna cu resedinta in Ciuhoi.Numele si istoria acestei asezari au strinsa legatura cu Sfânta Dreaptă si cu abația care timp de 4 secole a pazit aceasta relicva Dar sa incepem cu inceputul.

Ștefan I-ul (devenit ulterior dupa canonizare Cel Sfint) regele Ungariei a murit la 15 august 1038.A fost inmormintat intr-un sarcofag de origine romana (se stie ca sarcofagele romane aveau forma de casa) recioplit si remodelat in sicriu crestin,asezat in bazilica regala din cetatea de scaun a Ungariei la aceia vreme si anume Szekesfehervar.In timpul domniei regelui Bela I-ul in anul 1061 o parte a supușilor unguri necrestinati (pagani) s-au revoltat cerindui acestuia (regelui) si crestinilor sa revina la vechea credința strămoșească. Armata regala a infrint aceasta revolta insa in perioada ostilitatilor pentru mai multa siguranta(sa nu uitam ca acesta a convertit poporul maghiar la crestinism) ramasitele pamintesti ale lui Stefan Cel Sfint au fost mutate in secret sub o lespede uriasa.Se pare ca atunci calugarul Mercurius care facea parte din ordinul benedictin si care oficia ca trezorier pe linga biserica Sf. Maria (Boldogassony-Templom) din resedinta regala Szekesfehervar, a taiat bratul drept al defunctului rege si pe ascuns a transportat aceasta relicva (moaste) la mica manastire din lemn a familiei in satul Berekisbe (altfel:Kiss-Berki,adica Barcaul Mic) actualul Siniob pe malul drept al riului Barcau.Cindva Barcaul avea un brat (o deviație) prin aceasta asezare si probabil de aici vine denumirea de Barcaul Mic.

In anul 1083 regele Ștefan I-ul a fost sanctificat devenind Szent Istvan (Ștefan Cel Sfânt) iar cu aceasta ocazie a fost deschis și mormântul regal dar spre surprinderea tuturor Alteței Sale ii lipsea mina dreapta. Abia în timpul domniei lui Ladislau I-ul (de fapt Laszlo=Vasile dar asa este cunoscut in istoria romanilor) la 30 mai 1084 a fost gasita Sfinta-Mina (Szent-Jobb). Dovedind o aleasa diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius si nici nu a mutat relicva inapoi in capitala statului. Dimpotrivă în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numita Szent-Jobb falu (sat) și-a dat ordin pentru construirea unei mănăstiri mai mari din lemn. Aceasta mănăstire a fost sfintita in cinstea Sf. Marii.Enigma ca a fost trecuta sub hramul Sf. Marii și nu a Sf. Ștefan se explica prin faptul ca aici era deja o biserica înălțată spre cinstirea Sfintei Fecioare.

Dupa ce-a fost ridicata noua mănăstire și s-a confecționat o racla frumos ornamentata pentru sfinta relicva, regele Ladislau însoțit de un alai fastuos format din mărimile regatului maghiar de la aceia vreme și de episcopi, a așezat personal racla cu moaștele sfinte pe altarul bisericii pentru ca împreună cu poporul maghiar, sa aduca in mod deschis omagii ilustrului sau predecesor. A trecut mănăstirea sub oblăduirea călugărului Mercurius si a ordinului benedictin. Veniturile unor tinuturi au fost direcționate spre aceasta mănăstire. A trimis un personal numeros (peste 100) pentru intretinera sfintului lacas. Asa incit la poalele mănăstirii s-a format un mic orășel cu numele Szent-Jobb uneori fiind numit (ulterior) și Szent-Jog. Același rege i-a lăsat prin testament printului Almos sa ridice o biserica de piatra pentru sfânta relicva. Biserica de piatra a fost ridicata în anul 1098. Pina în sec. al XVI-lea aceasta mănăstire a fost unul dintre centrele de cultura a creștinismului.

Principala ocupatie a calugarilor benedictini a fost slujirea altarului dar pe linga asta aveau de indeplinit si unele indatoriri mai degraba laice cum ar fi : ofereau ospitalitate calatorilor, ingrijeau bolnavii si schilozii, invatau copii din zona carte in scoala din manastire. Altii au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au ramas fideli vechii lor devize "cu crucea si plugul" (keresztel es ekevel) devenind harnici gospodari lucrind pamintul, cultivind pomii fructiferi si vita de vie pe dealurile din imprejurimi. Au crescut animale cu precadere cai de rasa renumiti, apoi au infiintat o balta de peste vizibila si in ziua de azi.Vinul de Siniob era renumit si exportat pina in Europa de Vest.

De-a lungul anilor unii dintre regii maghiari, poate invidiosi pe bogatia abatiei, le-a ingradit calugarilor unele drepturi (ex. regele Kalman) altii i-au repus in drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec.al XIII-lea cind manastirea avea in stapinire 25 de sate printre care era si satul Csanalos.

Decăderea[modificare | modificare sursă]

În anul 1239 abația a primit dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar țn timpul domniei lui Ludovic Cel Mare în jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decât atât în anul 1351 partea brațului de la încheietura palmei în sus a Sfintei Mîini a fost desprins și dus în cetatea Lemberg din Polonia. Ulterior (nu se știe exact când) și palma a ajuns în Ungaria. Documentele vremii menționeaza că în anul 1433 la Székesfehervár era pomenită în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea dreptului de-a emite acte în timpul când administrator era arhierul Majthényi Tamás (1469-1471) la mănăstire au apărut și trei tipuri de ștampile convenționale pentru legalizarea actelor emise.

Treptat puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a scăzut simțitor, culminând cu izgonirea Ordinului Benedictin și țnlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin "bunăvoința" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative și economice luate de noii stăpâni, decăderea influenței politice (în zonă) și economice a continuat. Deja în anul 1531 în stăpânirea abației mai erau 7 sate: Sâniob, Cenaloș, Ciuhoi, Sârsig și Sîmiclauș (Sânnicolau de Munte) în apropierea mănăstirii și Piscolt respectiv Ecseg la depărtare. Domnia paulinilor în ținuturile noastre n-a dăinuit prea mult.Contele Telegdy Miklós pătrunde în mănăstire cu cațiva soldați în anul 1556, ucide 7 călugări paulini și ia abația în stăpânire în numele Bisericii Reformate.

Cetatea[modificare | modificare sursă]

Cetatea Saniobului a fost pomenita in documente abia in anul 1475 ca si cetate a abatiei. Nu sant date concrete dar se pare ca (dupa unele indicii) cetatea a fost ridicata cu mult timp inainte, in jurul anului 1241 ca pavaza inpotriva navalirii hoardelor tatare in Transilvania.Odata cu expansiunea otomana spre nordul Europei, rolul cetatii a crescut si drept urmare a fost pomenita tot mai des in acte. Zidurile acestei cetati erau ridicate in jurul manastirii.

In perioada anilor 1563-1607 cetatea si-a schimbat stapinul in mod repetat (ca de altfel si ulterior) intrand in posesia unor mosieri ca:Nemeth Ferenc,fam. Csaky sau Bocskai Istvan.Acesta din urma a consolidat cetatea pe la 1559. La data de 1 Mai 1607 cetatea Siniobului a fost daruita de Rakoczi Zsigmond, principele Transilvaniei,mosierului Rhedey Ferenc care a reconstruit din temelii cetatea si a refacut biserica din manastire. Aici se afla de altfel si mormantul acestuia.

In anul 1660 turcii au ocupat cetatea Oradei, iar la data de 21 Februarie 1661 fara nicio impotrivire (nu erau destui aparatori) si cetatea Siniobului, a doua ca marime in aceasta zona la aceia vreme. Timp de cativa ani cursul mediu al Barcaului a devenit un adevarat teatru de operatii militare. La 9 Februarie 1686 armata austriaca condusa de generalul Caraffa formata din 4000 austrieci si 3000 maghiari condusi de capitanul Petnehazi David dupa o lupta scurta in apropierea satului Cenalos reusesc sa impresoare cetatea Siniobului si chiar s-o cucereasca dupa un asediu sustinut de o puternica artilerie.Dupa cativa ani la 7 Iunie 1692 a fost eliberata si cetatea Oradei.

Cetatea Siniobului a fost daramata in anul 1711 din ordinul subprefectului (alispan) Komaromy Gyorgy. Dupa ce in anul 1728 episcopul Csaky Miklos a trimis un preot catolic la Saniob, din pietrele fostei cetati si chiar din pietrele bisericii protestante ridicate de Rhedey Ferenc (adica a vechii manastiri) s-a inaltat o biserica romano-catolica in anul 1736.

In ziua de azi urmele manastirii si cetatii sunt greu de definit.Pe dealul din imediata apropiere a bisericii se ridica o cruce mare de piatra cu vedere splendida spre intreaga vale (din zona) a Barcaului si spre bisericile catolice si reformate inaltate pe locul unde candva trona vechea cetate a Sinobului.

In anul 1994 pe zidul micutei biserici (kapolna), din cimitirul romano-catolic, a fost pusa o placa comemorativa in cinstea SFANTEI MAINI (SZENT-JOBB) la ordinul si sub directa indrumare a episcopului Tempfli Jozef.

Daca peste cetatea si manastirea Siniobului se asterne incet uitarea, cultul Sf. Istvan si o data cu el a Sf. Miini Drepte este mai viu ca niciodata.De un fastuos ritual au parte de cateva ori pe an la bazilicile Sf. Istvan din Ungaria.La Saniob exista un ceremonial mai modest in ziua cand se sarbatoreste nasterea Maicii Domnului la 8 Septembrie adica Santamaria Mica cum este denumita in popor.