Radu Scutelnicu
| Radu Scutelnicu | |
| Născut | 24 august 1938 Mihălășeni, Botoșani |
|---|---|
| Decedat | 14 octombrie 1998 București |
| Rezidență |  România |
| Naționalitate | Română |
| Domeniu | construcții de hidrocentrale |
| Cunoscut pentru | dezvoltarea sistemului hidroenergetic al țării[necesită citare] |
| Soție | Magdalena-Carmen, născută Sârbu |
| Copii | Carmen-Cristina |
| Religie | creștină |
modifică  |
|
Radu Scutelnicu (n. 24 august 1938, Mihălășeni, Botoșani, d. 14 octombrie 1998, București) a fost un inginer constructor (1960 - 1993), inițiator și coautor al mai multor invenții și inovații în domeniul construcțiilor hidrotehnice.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Radu Scutelnicu s-a născut în 1938 la Mihălășeni în județul Botoșani. Părinții săi au fost Mihai, profesor de matematică, veteran de război și Emilia, învǎțătoare. A fost căsătorit cu Magdalena-Carmen, născută Sârbu și a avut ca fiică - Carmen-Cristina.
A urmat cursurile liceului “A. T. Laurian” din Botoșani pe care le-a absolvit ca șef de promoție, cu "Diplomă de merit"[1], apoi cele ale Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic “Gh. Asachi” din Iași, pe care a absolvit-o în 1960 "cu cea mai mare medie din promoția sa".[2]
La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele.
Din anul 1967 a lucrat pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al „treilea baraj din țară ca importanță” [3] din cadrul celor de tip "cu contraforți", unde s-a remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovante foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în funcție. Între anii 1970 și 1974 a condus în calitate de șef de șantier lucrǎrile de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran.
Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi.[4][5][6]
Între anii 1987 și 1993 a condus Trustul de Construcții Hidroenergetice București în calitate de Director General cu rangul de funcție de stat prin importanța și mărimea întreprinderii - 80 de mii de salariați.[7][8]. Deși această perioadă s-a caracterizat printr-o puternică recesiune în toate domeniile economice ale țării și reducerea tuturor investițiilor în domeniu, sub conducerea sa trustul a pus în funcțiune o serie de amenajări importante (Colibița, Drăgan-Iad, Siriu, Râul Mare aval, Bistra, Olt-inferior și Superior) [9]. S-a stins din viață în anul 1998, la 14 octombrie, la vârsta de 60 de ani.
Contribuții, invenții și inovații [modificare]
Radu Scutelnicu a realizat între anii 1967 și 1970 inovații referitoare la folosirea prefabricatelor de beton până la 2,5 t la cofrarea și protecția paramentelor, sablarea rosturilor de betonare care duce la eliminarea microfisurilor și obținerea unor rosturi de rezistență practic egală cu aceea a betonului monolit, vacuumarea suprafeței betonului la parament care a dus la extragerea a 8-10 l apă/mc și creșterea rezistenței la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versanții prin precomprimare.
Între anii 1970 și 1974 a introdus teoretic și practic și a experimentat cu succes în activitatea curentă inovații referitoare la mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. În perioada 1974 - 1987 a creat și a utilizat tehnologii noi, printre care tehnologia de etanșare în profunzime, cu ecran subțire, a incidentelor îndiguite - invenție care a fost aplicată în locul unor tehnologii franceze foarte costisitoare (de exemplu, în locul peretelui clasic de 60 de cm. a rezultat un perete de 15 cm., cu aceeasi rezistență).[10]
În 1995, Trustul de Construcții Hidroenergetice a obținut „Premiul Internațional de Calitate” și „Steaua de aur” la Madrid[11], acordat de Trade Leaders' Club.
Note [modificare]
- ^ "Ioan C.Cioban, «Gârleni, file de monografie», Editura Egal, Bacau, 2008, pag. 92, http://www.scribd.com/doc/73759066/PaginiMonogr-pag92"
- ^ "Ioan C.Cioban, «Gârleni, file de monografie», Editura Egal, Bacau, 2008, pag. 92, http://www.scribd.com/doc/73759066/PaginiMonogr-pag92"
- ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul 3, pag.355
- ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", http://www.scribd.com/doc/73343795/hidroconstructia3pagScu
- ^ „O marcă românească, HIDROCONSTRUCȚIA, la ceas aniversar”. Ziarul de Old. http://www.ziaruldeolt.ro/309/economic.php.
- ^ „HIDROCONSTRUCTIA împlineste 60 de ani de activitate”. Linia Întâi. http://www.linia1.ro/sectiuni.php?sId=613.
- ^ United States. Foreign Broadcast Information Service (1990). Daily report: East Europe, Edițiile 41-50. The Service
- ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul3, pag.5, Cuvânt înainte
- ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul 3, pag.357
- ^ http://www.scribd.com/doc/73343795/hidroconstructia3pagScu
- ^ http://www.primariagirleni.ro/radu-scutelnicu
Surse bibliografice [modificare]
- Cojocar, Mihai (2008). Hidroconstrucția, făuritori de baraje, vol. III. București. ISBN 978-973-0-05978-6
- Primăria, Gârleni. „Fii satului”. http://www.primariagirleni.ro/radu-scutelnicu. Accesat la 21 noiembrie 2011.
- Cioban, Ioan C. (2008). Gârleni, file de monografie. Bacău. pp. 92-93. ISBN 978-973-7649-66-9
