Protecţie anticorozivă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în septembrie 2008 |
 |
Acest articol este scris parţial sau în întregime fără diacritice. Puteţi da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. |
S-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca protectia anticoroziva prelungeste considerabil viata cladirilor de birouri, halelor de productie si depozitare, podurilor, navelor, avioanelor, asa cum s-a remarcat ca in lipsa sau insuficienta acesteia, duce în scurt timp la deteriorarea materialelor folosite în constructii, provocand daune importante. Astfel, tratarea suprafetelor pentru prevenirea coroziunii este esentiala pentru asigurarea longevitatii acoperirilor metalice.
Cuprins |
[modifică] Coroziunea
Coroziunea este un proces de alterare, datorat atacurilor chimice sau electrochimice asupra metalelor, sub acţiunea substanţelor de natură acidă şi bazică. Coroziunea oţelului se produce sub acţiunea umezelii şi a oxigenului, fiind accelerată de acţiunea sărurilor. Coroziunea atacă stratul superficial de vopsea de la suprafaţa metalului, trecând cu timpul la straturile următoare, viteza cu care acestea sunt atacate depinzând de o multitudine de factori cum ar fi: frecvenţa expunerii şi durata ei, umiditatea, viteza şi direcţia vântului, praful, soarele, gradul de poluare a mediului în care se găseşte piesa respectivă. De exemplu, se ştie că bioxidul de sulf favorizează puternic corodarea zincului, motiv pentru care în lunile de iarnă intensitatea coroziunii este maximă, deoarece combustibilii folosiţi la încalzire degajă cantităţi mari de bioxid de sulf.
Consecinţele coroziunii:
- Afectează funcţionalitatea şi aspectul
- Costuri mai mari pentru recondiţionarea suprafeţelor.
[modifică] Metode de prevenire a coroziunii
- Acoperirea termica a suprafetelor prin zincare termica.
- Acoperirea suprafetelor prin galvanizare.
- Acoperirea suprafetelor prin pulverizarea metalelor.
Zincarea termica
Zincarea se realizeaza prin scufundarea profilelor în baie de zinc pentru a asigura o protectie anticoroziva. In general zincarea termica se aplica la otelurile moi, aliajelele slabe din otel, la fonta si la otelul turnat. Procesul tehnologic de zincare termica cuprinde urmatoarele operatii: pregatirea suprafetelor înainte de zincare (degresare, spalare, decapare, spalare, fluxare, uscare), zincarea propriu-zisa si finisarea.
Pentru profilele foarte lungi, care nu intra total în baie, se aplica o imersie dubla pentru a acoperi întreaga suprafata. Durata imersiei variaza de la cateva minute pentru piesele subtiri, pana la 30 minute pentru profilele grele. în acest ultim caz, în urma imersiei pentru o perioada mai mare de timp, efectul termic poate duce la deformarea reperelor.
Electro-galvanizarea
Electro-galvanizarea este acoperirea metalica cu un strat subtire de zinc, prin cufundare într-o baie cu solutie de zinc care se depune prin electroliza. Galvanizarea electrochimica se foloseste la reperele mici care nu necesita o protectie anticoroziva de lunga durata.
Metalizarea
[Metalizarea] este procesul de pulverizare a metalului topit, cu ajutorul unui jet de aer comprimat pe suprafata de lucru. Metalizarea se poate face cu arc electric, cu gaze combustibile, cu plasma sau cu HVOF (High Velocity Oxygen Fuel - sistem de depunere a metalelor la viteza supersonica).
Echipamentele de metalizare sunt destinate conditionarii suprafetelor prin protejarea anticoroziva cu zinc, aluminiu si alte metale. Se pot utiliza atat manual, cat si în sisteme automatizate. Sunt folosite pentru protectii anticorozive, reconditionari, conditionari ale suprafetelor, depuneri decorative pe metale, lemn, sticla, materiale ceramice, piele, materiale textile, hartie, carton.
[modifică] Comparatie intre metodele de protectie anticoroziva
Zincarea termica se adreseaza cu precadere reperelor mici care pot fi scufundate cu usurinta în baia de zinc. Permite acoperirea cu un strat de zinc între 50-125 um. Nu este potrivita pentru zincarea profilelor de mari dimensiuni si nu permite zincarea pe anumite portiuni dintr-un profil mare. De asemenea, costurile de achizitie ale unui echipament complet de zincare termica, sunt foarte mari, zincarea printr-un astfel de procedeu fiind foarte costisitoare.
Galvanizarea se foloseste la reperele mici care nu solicita o protectie anticoroziva de lunga durata. Este ideala pentru aplicarile cu cantitati exacte de metal dar nu este potrivita la metalizarea profilelor mari. Permite acoperirea cu un strat de zinc între 0-15 um.
Metalizarea se adreseaza reperelor de dimensiuni medii si mari, fiind ideala în acoperirea suprafetelor cu zinc, aluminiu si alte metale. Metalizarea cu arc nu este recomandata pentru repere mici sau pentru suprafete greu accesibile. Stratul de zinc cu care se pot acoperi profilele variaza între 50-200 um. Acoperirile cu metale prin metalizare se efectueaza conform standardelor internationale, asigurand o viata mult mai lunga reperelor procesate, fata de alte procese similare de zincare.
[modifică] Costuri de mediu
Zincarea termica implica:
- costuri de filtrare pentru emanatiile rezultate din baia de zinc topit
- costuri pentru depozitarea si reciclarea substantelor pentru degresare, decapare, spalare, în vederea pregatirii zincarii
- costuri energetice foarte mari.
Galvanizarea implica:
- costuri premergatoare zincarii
- costuri de neutralizare pentru baia de galvanizare
- autorizatii specifice de mediu pentru utilizarea acidului clorhidric, o substanta cu un grad ridicat de risc.
Metalizarea este un proces cu un impact redus asupra mediului, singurul poluant rezultat fiind praful de zinc. Acesta poate fi colectat cu ajutorul filtrelor de desprafuire si apoi depozitat în saci.
