Poate că da, poate că nu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Poate că da, poate că nu
Informații generale
AutorGabriele d’Annunzio
Genroman
Ediția originală
Titlu original
Forse che sì forse che no
Limbaitaliană
Țara primei aparițiiItalia
Data primei apariții1910
Ediția în limba română
TraducătorOana Grădinaru
EditurăArt
Data apariției2008
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Poate că da, poate că nu (în italiană Forse che sì forse che no)[1] este un roman Gabriele d’Annunzio publicat în 1910. La fel ca toate romanele lui D'Annunzio, Poate că da, poate că nu este, într-o anumită măsură, un ecou al uneia dintre experiențele proprii ale lui d'Annunzio.[2] În special, acest roman este un ecou al verii lui D'Annunzio de „frenezie erotică cu Donatella [Cross]”. D'Annunzio plănuia inițial să numească romanul Vertij.[2] Ulterior a încercat să schimbe chiar Forse che sì forse che no, pentru că i-au făcut observația că ritmul se potrivea cu cântecul popular napoletan Funiculì, Funiculà.[2] Este considerat „ultimul mare roman d'annunzian”.[3]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Romanul este plasat în lumea aviației care înflorea la acea vreme; descrie dezvoltarea pasiunilor care leagă și dezbină cinci personaje burgheze, care sunt destinate în mod fatal să lase o „dâră” de durere și moarte.

Povestea se învârte în jurul nașterii unei relații de dragoste violente între Paolo Tarsis și Isabella Inghirami. În fundal, se întrepătrund poveștile Vaninei și Lunellei, surorile Isabelei, și a lui Aldo, fratele celor trei.

Descoperirea dureroasă a poveștii de dragoste dintre Paolo și Isabella de către Aldo și Vanina provoacă o cădere abruptă spre tendințe sinucigașe: Aldo și Vanina încearcă împreună să se sinucidă aplecându-se de pe un zid prăbușit. Vanina este de fapt îndrăgostită de Paolo, dar Isabella, deși conștientă de această iubire, își continuă relația cu Paolo. La început, motivațiile lui Aldo nu sunt înțelese, apoi, spre finalul romanului, reiese că acesta întreține relații sexuale cu sora sa, Isabella.[4]

Vanina se duce la Paolo pentru a-i dezvălui relația dintre fratele ei și sora ei mai mare. Paolo, furios, așteaptă sosirea Isabelei, ocazie cu care își descarcă furia, bătând-o și insultând-o, în timp ce sora sa Vanina se întoarce acasă și se sinucide.

Din acest moment începe criza progresivă a Isabelei, un personaj până atunci foarte sigur și hotărât, care duce la o nebunie de neoprit,[4] până în punctul în care tatăl și mama vitregă a Isabelei sunt nevoiți să o interneze într-o instituție, fără ca Paolo să poată găsi o soluție alternativă.

Poveștile de dragoste se împletesc cu două curse aeriene, în prima dintre ele Giulio, un prieten al lui Paolo, își pierde viața,[5] în timp ce protagonistul iese victorios. Romanul se încheie cu aterizarea lui Paolo în Sardinia.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hughes-Hallett, Lucy (). Gabriele D'Annunzio Poet, Seducer, and Preacher of War. Knopf Doubleday Publishing Group. p. x. ISBN 9780385349703. 
  2. ^ a b Gullace, Giovanni (). Gabriele d'Annunzio in France. A study in cultural relations. (1. ed.) –(Syracus, N. Y.): Syracuse Univ. Press (1966). XII, 243 S., 2 Bl. Abb. 8°. Syracuse University Press. p. 38. ISBN 9780815620976. 
  3. ^ „D'Annùnzio, Gabriele”. Enciclopedia Italiana. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Dei, Alessia (). Volterra nel romanzo Forse che sì forse che no di Gabriele D'Annunzio. Northwestern University. pp. 22;25;144. ISBN 9788888506364. 
  5. ^ Il fuoco – Forse che sì forse che no. Newton Compton Editori. . p. x. ISBN 9788854138421. 
  6. ^ Poate că da, poate că nu, editura-art.ro. Accesat la 16 aprilie 2024
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Poate_că_da,_poate_că_nu&oldid=16211878