Picide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Picide
Syrian-Woodpecker-20051218m023.jpg
Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Subclasă: Neornithes
Infraclasă: Neognathae
Supraordin: Neoaves
Ordin: Piciformes
Subordin: Pici
Familie: Picidae
Vigors, 1825
Subfamilii

Picidele sau ciocănitorile (Picidae) sunt o familie de păsări din ordinul piciforme (Piciformes), care cuprinde ciocănitoarea, ghionoaia, capîntortura. Conține 4 subfamilii (Jynginae, Nesoctitinae, Picinae, Picumninae), 30 de genuri și 232 specii.

În avifauna României sunt întâlnite 10 specii de ciocănitori care sunt răspândite în diverse biotopuri, de la luncile și ținuturile împădurite ale zonelor joase până în pădurea pură de conifere a Carpaților. În România toate aceste specii sunt sedentare.

Speciile întâlnite în România:

  1. Ciocănitoarea verzuie sau Ghionoaie sură (Picus canus)
  2. Ciocănitoarea verde sau Ghionoaie verde (Picus viridis)
  3. Ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos)
  4. Ciocănitoarea de grădină sau Ciocănitoarea pestriță de grădină (Dendrocopos syriacus)
  5. Ciocănitoarea pestriță mijlocie sau Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius)
  6. Ciocănitoarea pestriță mică sau Ciocănitoare mică (Dendrocopos minor)
  7. Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major)
  8. Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)
  9. Ciocănitoarea cu trei degete sau Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus)
  10. Capîntortură sau Capîntorsul (Jynx torquilla)

Picidele sunt păsări de talie mică și mijlocie, cu o talie de la mai mare decât vrabia (ciocănitoarea pestriță mică), până la dimensiunile unei ciori (ciocănitoarea neagră). Degetele picioarelor sunt de tip zigodactil și sunt adaptate la cățăratul pe trunchiul arborilor, au unghii ascuțite, bine dezvoltate. Capul lor este relativ mare cu un cioc puternic, conic, ascuțit care are muchii în lungul său, reprezentând o un fel de daltă adaptată pentru cioplit lemnul arborilor în căutarea hranei sau pentru crearea unei scorburii de cuibărit. Au o limba cilindrică, foarte lungă, protractilă, care poate fi scoasă foarte mult, permițând scoaterea insectelor și a larvelor lor din galeriile săpate de acestea în lemnul arborilor. Penele cozii sunt etajate, foarte rigide și servesc la sprijinul corpului păsării atunci când se cațără sau când scobesc scoarța arborilor. Sunt slab zburătoare și au aripi rotunjite. Coloritul penajului este viu.

Scot țipete puternice și produc, mai ales în perioada reproducerii, un tocănit puternic, prelungit, prin care masculii își delimitează teritoriul de cuibărit; acest tocănit se obține prin lovirea rapidă cu ciocul a ramurilor uscate, cu rezonanță.

Sunt păsări monogame, cu un dimorfism sexual slab pronunțat. Cuibăresc în cavități pe care și le sapă în trunchiul arborilor. Puii sunt nidicoli.

Hrana este formată din insecte, dar în afara perioadei de cuibărit consumă și fructe și miezul unor semințe pe care le sparg cu ciocul. Sunt foarte utile agriculturii și silviculturii, nimicind un mare număr de insecte dăunătoare.

Legături externe[modificare | modificare sursă]