Pendul Foucault

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitaţional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe.

[modifică] Dispozitivul experimental

Dispozitivul experimental constă dintr-un pendul gravitaţional capabil să oscileze în orice plan vertical. Prima demonstraţie a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva săptămâni mai târziu, Leon Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 kg, prevăzută cu un vârf ascuţit, de domul Panthéonului, la capătul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presărat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului trasează o rozetă şi revine în locul de unde a pornit după 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotaţie completă durează 48 de ore.

[modifică] Explicaţia fenomenului

Corpurile care se rotesc îşi păstrează planul de rotaţie, fenomen fizic utilizat la construirea giroscoapelor şi girobusolelor. Cum mişcarea de oscilaţie este, în esenţă, o proiecţie liniară a unei mişcări de rotaţie, pendulul gravitaţional îşi păstrează neschimbat planul de oscilaţie liniară. În timp ce el oscilează în plan vertical, sub el Pământul se roteşte, la latitudinea Parisului cu 11°19' pe oră.

[modifică] Alte locuri de amplasare a unor pendule Foucault

Ele sunt plasate peste tot în lume, atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică. O listă a lor, în limba engleză, se găseşte aici. România nu figurează printre ţările europene care posedă un astfel de dispozitiv.

Pe la începutul secolului al XIX-lea, un savant român a efectuat un experiment cu Pendulul lui Foucault, la Bucureşti, sub cupola Atheneului. Experimentul a fost atracţia Capitalei pentru câteva luni. Despre această demonstraţie scrie George Potra în "Istoria Bucureştilor"^{[necesită citare]}