Tartru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Calculus10-08-06.jpg

Tartrul reprezintă un complex organomineral aderent de suprafața dentară sau alte structuri solide orale ca lucrări protetice, aparate ortodontice, fiind rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene. Tartrul poate fi supragingival (salivar) și subgingival (tartru seric).

Tartrul[modificare | modificare sursă]

Supragingival[modificare | modificare sursă]

Tartrul supragingival (salivar) este un depozit organomineral de culoare alb-galben, la început de consistență redusă. Imediat după depunere este friabil, moale, grunjos, și se dizlocă cu ușurință. În timp însă consistența și aderența tartrului supragingival cresc, iar culoarea virează spre maroniu-negru – prin impregnare cu pigmenți alimentari, inclusiv din sucuri, sau de hidrocarburi și nicotină la fumători. Localizarea preferențială a tartrului este: grupul frontal inferior și deschiderea canalelor glandelor salivare.

Subgingival[modificare | modificare sursă]

Tartrul subgingival (seric) este de culoare maroniu-negru, de consistență crescută, dens, de cele mai multe ori foarte aderent și mai greu de dizlocat în comparație cu cel supragingival.

Compozitia tartrului[modificare | modificare sursă]

  • componente anorganice (minerale)
  • componente organice (comparabile cu cele ale plăcii bacteriene)= un amestec de bacterii, leucocite, celule epiteliale și complexe polizaharide proteine;

În funcție de zone (supra/subgingival) compoziția diferă. Conținutul anorganic (mineral): 70-90% din componente anorganice (fosfat de calciu) 75%, CaCo3, Mg(Po4)2, Na, Zn, St, Brom, Cu, Mn, Al, Si, Fe.