Panteleimon Romanov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Panteleimon Romanov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Regiunea Tula, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (leucemie) Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Stat din Moscova
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Panteleimon Sergheievici Romanov (în rusă Пантелеймон Серге́евич Романов; n. , Regiunea Tula, URSS – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un scriitor rus și sovietic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Romanov s-a născut într-o familie de nobili din satul Petrovskoe din actuala regiune Tula.[7] După ce a absolvit facultatea de drept la Universitatea de Stat din Moscova, s-a dedicat literaturii.[8] A publicat prima sa povestire în 1911, dar a avut puțin succes înainte de Revoluția Rusă din 1917.[9]

A publicat Copilăria (Детство) în 1920. Deoarece a scris pentru a-și exprima filosofia, nu a fost influențat de lipsa de succes a operei. Anna Gattinger, autoarea unui studiu universitar de masterat cu privire la Patrimoniul literar al lui Panteleimon Romanov, 1883-1938, a scris că opera Copilăria a fost prima lucrare publicată a lui Romanov.[10]

A devenit unul dintre cei mai cunoscuți autori sovietici din anii 1920 și 1930. El și-a câștigat cea mai mare parte a faimei cu povestiri scurte satirice care dezvăluie ignoranța, ineficiența și lașitatea noilor birocrați sovietici și a ajutoarelor acestora.[9] De asemenea, și-a dedicat atenția revoluției sexuale din anii 1920, uneori în lucrări care erau considerate prea grafice pentru standardele contemporane, ca în Fără cireșe (Без черёмухи, 1926).[7]  A scris romane într-o manieră epică, inclusiv Copilăria (1926) și seria sa de cinci volume Rus (Русь, 1922-1936), care prezintă viața rurală din Rusia pre-revoluționară.

La 23 august 1934, Romanov a ținut un scurt, dar important discurs la Primul Congres al Scriitorilor Sovietici. În el, a arătat clar că era un membru entuziast al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, îndemnând scriitorii să „reconstruiască sufletul uman” și să devină „ingineri ai sufletului”. El și-a exprimat susținerea fermă a planurilor cincinale și a obiectivului comunismului.

În 1938,[11] a murit de inimă.[12] Uniunea Scriitorilor Sovietici nu a publicat un necrolog.

În 1964 nu se găseau lucrări publicate ale lui Romanov în Uniunea Sovietică. În acel an, Gattinger a scris că Romanov „nu se numără printre cei care au adus o contribuție demnă la literatura sovietică”.[13]

În cartea din 2007 editată de Grove Press, The Fatal Eggs[14] and Other Soviet Satire, se afirmă că Romanov este „practic necunoscut în Rusia”, deoarece numele lui Romanov a fost „șters din istorie”, cărțile sale au fost scoase din circulație și niciodată nu i s-a acordat nici măcar o reabilitare parțială în perioada poststalinistă”.[12]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Copilărie (1920) [10]
  • Rus este o serie de nuvele care au fost scrise inițial ca umoristice, dar care au fost rescrise pentru a fi mai serioase. Gattinger a descris-o ca „cea mai mare operă” a lui Romanov.
  • Dreptul de a trăi - un roman [15]
  • Tovarășul Kislîiakov (Товарищ Кисляков) - un roman din 1930
Traduceri în română

Povestirile din Ilia Ilf, Evgheni Petrov, Mihail Zoșcenko, Panteleimon Romanov, adunate în Romanța samovarului (proză umoristică); prefață de Marcel Petrișor, Editura Univers, 1976.[16][17]Povestirile lui Panteleimon Romanov („Insigna”; „Pomană creștinească”; „Tunica albastră”; „Trântorii”; „Despre suflet”; „Săraci cu duhul”; „Fumul”; „Bănet”; „Dar de la Domnul”; „Despre vaci”; „Un om câinos”; „Un lucru ciudat” etc.) au fost traduse de Ecaterina Sișmanian.[18][19]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Романов Пантелеймон Сергеевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Panteleimon Romanov, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Panteleymon Romanov, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b The Great Soviet Encyclopedia, 1979.
  8. ^ A History of Soviet Literature, Vera Alexandrova, Doubleday, 1963.
  9. ^ a b Handbook of Russian Literature, Terras, 1996.
  10. ^ a b Gattinger, p. i.
  11. ^ Gattinger, p. iii.
  12. ^ a b The Fatal Eggs and Other Soviet Satire. Grove Press, December 1, 2007. Google Books PT7.
  13. ^ Gattinger, p. iv.
  14. ^ Роковые яйца
  15. ^ Gattinger, p. ii.
  16. ^ Ilia Ilf, Evgheni Petrov, Mihail Zoscenko, Panteleimon Romanov - Romanta samovarului (proza umoristica), TargulCartii.ro 
  17. ^ SRL, Logicxtreme Media, Mihail Zoscenko, Panteleimon Romanov, Ilf si Petrov - Romanta samovarului (proza umoristica) - Cumpără, www.printrecarti.ro 
  18. ^ [1]
  19. ^ [2]

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

  • Terras, Victor. „Secolul al XX-lea: era realismului socialist”. În: Moser, Charles (editor). The Cambridge History of Russian Literature . Cambridge University Press, 30 aprilie 1992.ISBN: 0521425670, 9780521425674. Informațiile despre Romanov încep de la p. 483 .
  • V. Gadalin. Panteleymon Romanov Rasskasy . Isdatelstvo Knizhnaja lavka psateley, Riga, 1930.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Panteleimon_Romanov&oldid=15609722